Procesul penal pe intelesul tuturor

Procesul penal are doua etape distincte, fiecare de o importanta deosebita: urmarirea penala si judecata.

Faza de urmarire penala are drept scop strangerea tuturor probelor pentru a stabili daca s-a savarsit o infractiune, care este identitatea faptuitorului si pentru a se stabili raspunderea acestuia. Urmarirea penala se efectueaza de organele de politie (organe de urmarire penala) sub supravegherea procurorului (anumite acte se efectueaza doar personal de procuror).

Procesul penal se declanseaza din oficiu (autosesizare), ca urmare a unui denunt (formulat de oricine ia cunostinta despre savarsirea unei infractiuni) sau ca urmare a unei plangeri formulate de persoana vatamata (in cazul acelor infractiuni pentru care Codul penal prevede in mod expres aceasta modalitate de declansare a procesului penal).

Astfel, in cadrul urmaririi penala, dupa ce organul de cercetare penala stabileste identitatea faptuitorului, procedeaza la strangerea tuturor acelor probe care sa demonstreze vinovatia. Se audiaza persoanele implicate: invinuitul, eventualii martori, se efectueaza expertizele necesare (dupa caz: medico-legala, auto, etc) si se administreaza orice alta proba apreciata ca utila in aflarea adevarului. Atunci cand organul de cercetare penala considera ca exista suficiente probe, intocmeste un referat de terminare a urmaririi penale si inainteaza dosarul procurorului cu o propunere. Aceasta propunere poate fi:

1.Clasarea cand nu exista invinuit in cauza.

2. Scoaterea de sub urmarire penala atunci cand se constata ca:

a. Fapta nu exista.

b. Fapta nu este prevazuta de legea penala.

b.1. Fapta nu prezinta gradul de pericol social al unei infractiuni.

c. Fapta nu a fost savarsita de invinuit sau de inculpat.

d. Faptei ii lipseste unul din elementele constitutive ale infractiunii.

e. Exista vreuna din cauzele care inlatura caracterul penal al faptei (legitima aparare, starea de necesitate – cand se savarseste fapta pentru a inlatura un pericol mai mare ce s-ar fi putut produce – , constrangerea fizica si constrangerea morala, cazul fortuit – cand fapta este consecinta unor imprejurari ce nu puteau fi prevazute – , iresponsabilitatea, betia – din cauze independente de vointa faptuitorului, minoritatea faptutorului, eroarea de fapt – cand faptuitorul la momentul savarsirii faptei nu cunostea existenta unei stari, situatii sau imprejurari de care depinde caracterul penal al faptei).

3.  Incetarea urmaririi penale cand:

f. lipseste plangerea prealabila a persoanei vatamate, autorizarea sau sesizarea organului competent ori alta conditie prevazuta de lege, necesara pentru punerea in miscare a actiunii penale;

g. a intervenit amnistia, prescriptia ori decesul faptuitorului sau, dupa caz, radierea persoanei juridice atunci cand are calitatea de faptuitor;

h. a fost retrasa plangerea prealabila ori partile s-au impacat ori a fost incheiat un acord de mediere in conditiile legii, in cazul infractiunilor pentru care retragerea plangerii sau impacarea partilor inlatura raspunderea penala;

i. s-a dispus inlocuirea raspunderii penale;

i1.. exista o cauza de nepedepsire prevazuta de lege;

j. exista autoritate de lucru judecat.

4. Trimiterea in judecata.

Atunci cand urmarirea penala este terminata, intreg materialul de urmarire impreuna cu propunerea organului de cercetare se inainteaza procurorului care le analizeaza si la, randul sau, dispune.

Un element important ce merita amintit este obligativitatea organului de cercetare penala de a-i prezenta inculpatului intregul material de urmarire penale la finalul cercetarilor precum si dreptul acestuia de a formula cereri noi in aceasta etapa. Dupa ascultarea inculpatului, procurorul dispune. Fie se pronunta prin ordonanta atunci cand decide clasarea, scoaterea de sub urmarire penala sau incetarea urmaririi penale, fie prin rechizitoriu atunci cand decide trimiterea in judecata.

Amintesc aici si faptul ca, atunci cand procurorul dispune scoaterea de sub urmarire penala pentru ca fapta nu prezinta gradul de pericol social al unei infractiuni, el va aplica una din sactiunile cu caracter administrativ prevazute la art. 91 C.pen. si anume: mustrarea, mustrarea cu avertisment sau amenda de la 10 la 1000 lei.

Rechizitoriul constituie actul de sesizare al instantei si trebuie verificat sub aspectul legalitatii de catre prim-procuror. Daca acesta nu-l infirma, va fi inaintat instantei competente impreuna cu dosarul cauzei.

Un alt element important legat de acasta faza a urmarii penale ce merita amintit aici este procedura plangerii impotriva solutiei procurorului de netrimitere in judecata. Astfel, daca solutia procurorului de netrimitere in judecata (de scoatere de sub urmarire sau de incetare a urmaririi penale) nu vi se pare cea corecta, puteti formula o plangere impotriva acestei solutii, plangere adresata prim-procurorului Parchetului. Daca si solutionarea acestei plangeri va este nefavorabila, impotriva solutiei puteti formula plangere la instanta competenta sa judece cauza in prima instanta.

Daca procurorul a dispus intocmirea rechizitoriului si trimiterea in judecata, urmeaza cea de-a doua etapa importanta a procesului penal si anume faza de judecata.

In aceasta etapa in principiu se reaudiaza partile, martorii audiati in faza de urmarire penala (urmandu-se principiul nemijlocirii in sensul ca toate probele trebuie administrate direct in fata judecatorului ce va pronunta o solutie in cauza), se administreaza eventuale alte probe propuse de parti si, la final, judecatorul se pronunta. In cursul cercetarii judecatoresti pot aparea o serie de situatii dupa cum urmeaza:

– atunci cand se constata ca cercetarea penala a fost efectuata de un organ necompetent, cauza se restituie pentru refacerea urmaririi penale;

– instanta poate dispune schimbarea incadrarii juridice data faptei prin actul de sesizare;

– instanta poate dispune extinderea actiunii penale si pentru alte acte materiale ce intra in continutul aceleiasi fapte;

– se poate de asemenea extinde procesul penal si pentru alte fapte descoperite in sarcina inculpatului;

– se poate extinde procesul penal si cu privire la alte persoane.

Solutia finala a instantei poate fi de condamnare atunci cand fapta exista, constituie infractiune si a fost savarsita de inculpat ori de achitare sau incetare a procesului penal cand exista vreuna din cauzele enumerate mai sus pentru care procurorul dispune scoaterea de sub urmarire sau incetarea urmaririi. Daca existenta vreunei din aceste cauze se constata in faza de judecata solutia instantei este de achitare sau de incetare a procesului penal.

Cam asta pe scurt despre procesul penal. Am incercat sa nu complic foarte mult acest text gandindu-ma doar sa va ofer un scurt ghid  „de orientare” in procesul penal, sa stiti de unde si cum incepe, ce trebuie facut, ce se poate intampla. Va stau insa la dispozitie in comentarii pentru intrebari specifice.

Noutati in materia divortului

O data cu intrarea in vigoare a Legii „micii reforme” in justitie, Lg. nr. 202/2010, au aparut o serie de noutati in materia divortului pe care vi le aduc la cunostinta.

Cea mai importanta dintre ele se refera la modificarea art.38 din Codul Familiei referitor la divortul prin acordul sotilor. Astfel, in prezent nu mai exista conditia de a avea minim un an de casnicie si de a nu avea copii minori pentru a putea divorta pe baza acordului dintre soti. Orice cuplu in care exista un acord intre soti in vederea desfacerii casatoriei poate face acest lucru indiferent de durata casniciei si de existenta sau nu a copiilor minori.

In ceea ce priveste cererile accesorii divortului (incredintarea copiilor minori, stabilirea pensiei de intretinere, folosirea locuintei, numele purtat dupa desfacerea casatoriei) sotii pot ajunge la un acord si pe aceste aspecte, instanta urmand a lua act de invoiala lor.

In situatia in care sotii nu se inteleg asupra cererilor accesorii, instanta e nevoita sa continue judecata si sa administreze probe pentru solutionarea acestora.

Trebuie stiut de asemenea ca, in situatia unui acord pe TOATE aceste aspecte, puteti solicita solutionarea cererii de divort in camera de consiliu si nu in sedinta publica. Aceasta prevedere este binevenita intrucat nu toata lumea doreste sa vina la tribunal si sa apara in sala de judecata mai ales in chestiuni sensibile si intime cum e cea a divortului.

In divortul pe baza acordului partilor, nu se administreaza nicio proba cu privire la motivele de divort. Nu trebuie sa spuneti instantei de ce nu mai doriti sa fiti casatoriti. Ci doar sa adresati o cerere in acest sens, cerere ce trebuie sa fie semnata de ambii soti si sa va prezentati pentru a va reconfirma consimtamantul in fata instantei. Impreuna ati spus DA, impreuna veti spune si NU.

Raspund cautarilor

sa se afle xO sa incerc sa raspund la cateva dintre intrebarile celor ce au ajuns pe acest blog cautand diverse raspunsuri de natura juridica.
1. „Are dreptul un executor judecatoresc sa ridice lucruri din casa fara hotarare judecatoreasca?”
Un executor judecatoresc are dreptul sa procedeze la executare silita atunci cand a fost investit pe baza unui titlu excutoriu. Titlul executoriu poate fi constituit dintr-o hotarare judecatoreasca (situatia cea mai frecventa) dar si din alte inscrisuri extrajudiciare carora legea le recunoaste puterea executorie (contracte, cambia, biletul la ordin).

2. „La partaj succesoral, ce se intimpla daca un mostenitor nu se prezinta?”
Daca unul dintre mostenitori nu se prezinta la judecarea procesului avand ca obiect partaj succesoral, nu e nicio problema cata vreme a fost legal citat. Exista impedimentul ca nu puteti stinge procesul printr-o tranzactie. Dar in rest, e alegerea fiecaruia daca se prezinta sau nu in cadrul procesului. Singura conditie este ca toata lumea sa fie legal si corect citata. Prezenta nu e obligatorie in cadrul acestui tip de proces.

3. „deschidere succesiune dupa ce un bun a fost vandut”
Mostenitorul care a instrainat un bun aflat in proprietatea indiviza a tuturor succesorilor va fi obligat de instanta sa readuca VALORIC acest bun la masa succesorala si sa plateasca celorlalti mostenitori cota-parte ce li se cuvine. Nu are nicio alta relevanta asupra dezbaterii succesiunii decat aceea ca implica probatorii suplimentare (ca orice bun contestat).

4. „Partaj bun primit prin donatie”, „donatiile primite de unul din soti se impart la divort?”
Bunurile primite prin donatie au calitatea de bun propriu al celui ce le-a primit si nu pot face obiectul unui partaj de bunuri comune dupa un divort (presupunand ca la asta va refereati). In afara de situatia in care donatia s-a facut in considerarea ambilor soti (situatie in care bunul devine comun si face obiectul partajului).

5. „ramane in pronuntare”
E formularea specifica pe care o rosteste judecatorul dupa ce s-a terminat cercetarea judecatoreasca, s-au administrat toate probele si s-au formulat de parti concluziile finale. Aceasta inseamna mai concret ca s-a terminat procesul si urmeaza sa se pronunte o solutie.

6. „certificat medical pentru copil eliberat de unitati publice nominalizate de catre directia de sanatate publica”
E formularea pompoasa din lege dar care nu trebuie sa va sperie. Mai concret, ceea ce vi se cere este un certificat medical tip ce se elibereaza pe baza unei adeverinte de la medicul de familie. Cu aceasta adeverinta, cu o taxa (variabila probabil in functie de localitate) si cu un timbru fiscal mergeti la policlinica din orasul dvs. si acolo vi se va elibera acest certificat tip.

7. „taxa de timbru platita de reclamant si de parati”
In principiu, taxa de timbru intr-un litigiu o plateste reclamantul. Paratul plateste taxa de timbru doar in situatia in care formuleaza la randul sau cerere reconventionala prin care are pretentii proprii de la reclamant. De exemplu in situatia partajului, daca paratul contesta bunurile indicate de reclamant ca facand obiectul partajului, va plati la ranul sau taxa de timbru.

8. „valoarea masei succesorale”
Este valoarea la care se va calcula taxa de timbru datorata de reclamant. Reclamantul are obligatia sa indice bunurile supuse partajului succesoral precum si valoarea acestora (conform evaluarii sale). In ceea ce priveste bunurile imobile (in mod special terenuri) se vor folosi pentru evaluare valorile minime din grilele notariale. Daca instanta apreciaza aceasta evaluare ca derizorie, poate dispune efectuarea unei expertize de evaluare.

9. „ce rol are consiliul local in stabilirea programului de vizita pentru minori?”
In toate litigiile ce vizeaza interesele unui minor e necesara efectuarea unei anchete sociale (de ex: divort, stabilire domiciliu minor, stabilire program vizita, decaderea din drepturile parintesti). In toate aceste litigii instanta dispune citarea autoritatii tutelare tocmai in acest scop (pentru a efectua ancheta sociala).

10. „de ce sunt dispusi doi experti de catre instanta unul pentru imobil si altul pentru teren”
Pentru ca e vorba de specializari diferite. Cel pentru imobil trebuie sa fie un expert in specialitatea „constructii civile, industriale si agricole. evaluarea proprietatii imobiliare” iar cel pentru terenuri are specialitatea „topografie, cadastru si geodezie”.

11. „cat timp se poate amana o pronuntare judecatoreasca?”.
Textul din Codul de procedura civila care face referire la amanarea pronuntarii prevede: „daca instanta nu poate hotari de indata, pronuntarea se va amana pentru un termen pe care presedintele il va anunta si care nu va putea fi mai mare de 7 zile”. Nu exista insa nicio limitare prevazuta in lege care sa precizeze de cate ori poate face judecatorul acest lucru. Este adevarul ca termenul pe fiecare amanare nu poate fi mai lung de 7 zile, dar se poate dispune amanarea pronuntarii de mai multe ori cate 7 zile. Stiu dosar in care s-a amanat pronuntarea de 3 ori cate 7 zile.

12. „pastrarea proprietatii succesorale in comun”
Legea civila (art. 728 C.civ) dispune „nimeni nu poate fi obligat a ramane in indiviziune. Un coerede poate oricand cere imparteala succesiunii chiar daca ar exista conventii sau prohibitii contrarii”. Conform aceluiasi principiu, nimeni nu poate fi obligat sa iasa din invidiziune. Proprietatea indiviza exista, e legala si nimeni nu va poate obliga sa iesiti din aceasta stare. Sigur, aceasta situatie e posibila doar atunci cand intre succesori exista o deplina intelegere si se pot lua decizii comune cu privire la bunurile succesorale.

Cat va costa un proces de succesiune?

In situatia in care succesiunea nu poate fi dezbatuta din diverse motive la un notariat (nu este prezent unul din succesori, nu exista intelegere intre dvs. mostenitorii cu privire la impartirea bunurilor, etc) o solutie la indemana este promovarea unei actiuni avand ca obiect succesiune/partaj succesoral. Avantajul unei astfel de actiuni este acela ca ea se finalizeaza cu o hotarare judecatoreasca ce constituie titlu de proprietate al fiecaruia dintre succesori pentru bunurile individuale ce i-au fost atribuite. Nu are doar rolul de a va conferi niste drepturi neindividualizate, cote parti din masa succesorala ci, in cadrul aceluiasi proces se efectueaza si iesirea din indiviziune astfel incat, la sfarsit, fiecare stie exact ce bun a primit in proprietate (printr-un certificat de mostenitor intocmit la un notariat vi se stabileste doar cota-parte din mostenire la care aveti dreptul – un procent) fara a cunoaste propriu zis bunul ce va va reveni dvs.

Probabil v-ati intrebat cat va poate costa un astfel de proces. Taxele la care trebuie sa va asteptati sunt urmatoarele:

  • taxa de timbru in cuantum de cate 50 lei pentru fiecare mostenitor (pentru stabilirea calitatii de mostenitor);
  • taxa fixa de 19 lei pentru partajul succesoral;
  • o taxa de timbru de 3% din valoarea masei succesorale. Evaluarea bunurilor o va face reclamantul (cel care achita si taxa de timbru). E vorba de o evaluare provizorie, necesara doar pentru stabilirea taxei de timbru. Nu este vorba de valoarea finala la care vor fi retinute bunurile in masa succesorala, aceasta valoare o va stabili un expert judiciar.
  • onorariile de expert:

 

Dupa ce se stabileste calitatea de mostenitor si cota parte la care are dreptul fiecare, precum si dupa ce se stabileste cu certitudine masa succesorala, se va trece la identificarea si evaluarea fiecarui bun in parte. Am facut aceasta mentiune la categoria „cheltuieli” pentru ca instanta de judecata va numi experti de specialitate sa faca aceast lucru. Iar onorariile acestora le veti plati tot dvs. Avand in vedere ca interesul este comun (nu doar al reclamantului, cel care declanseaza procedura, ci si al paratilor – ceilalti succesori) instanta poate dispune ca onorariile sa fie platite de toate partile. Concret, aceste sume se pot ridica si la 1000-2000 lei (in functie de cati experti veti avea nevoie – pentru terenuri, pentru constructii, pentru bunuri mobile, etc). Aici in Vrancea unde profesez eu ca si avocat, n-am vazut onorarii stabilite de instanta pentru un singur expert mai mari de 1000 lei (acestea depind de foarte multi factori – de exemplu la terenuri: distanta fata de oras, suprafata totala, daca sunt in aceeasi locatie, etc).

 

  • onorariul de avocat. Acesta difera de la caz la caz de asemenea avand in vedere o multitudine de factori. Nu va pot oferi o suma exacta si probabil niciun avocat nu ar putea face asta. In mod evident in situatia in care masa succesorala e compusa dintr-un singur teren se va negocia un onorariu de avocat mai mic decat in situatia in care in masa succesorala sunt o multitudine de bunuri, mostenitorii nu se inteleg asupra impartirii lor (un astfel de proces poate dura ani). Se poate negocia o suma fixa sau un onorariu procentual (exista avocati care lucreaza pentru un onorariu de 10% din valoarea masei succesorale). Acest lucru il puteti afla doar la o discutie fata in fata cu avocatul pe care vi l-ati ales si dupa ce ii prezentati in integralitate situatia.

Trebuie sa mai stiti si faptul ca, la partajul succesoral, nu exista o parte cazuta in pretentii in sensul art. 274 Cod procedura civila si care sa suporte cheltuielile de judecata. La sfarsitul procesului, acestea vor fi compensate intre toti mostenitorii.

Adoptia – Pasi de urmat

O sa incerc sa va prezint schematic cativa pasi ce trebuie urmati atunci cand doriti sa adoptati un copil in Romania.
Nu o sa ma refer la adoptia internationala si nici la procedura adoptiei majorului sau adoptia copilului sotului.

Trebuie sa stiti ca pot adopta numai persoanele majore, cu capacitate deplina de exercitiu si care sunt cu cel putin 18 ani mai in varsta decat cel pe care doresc sa-l adopte. Adoptia intre frati este interzisa.
Procedura adoptiei interne are 3 pasi principali.

1. In primul rand, familia (sau persoana) care doreste sa adopte trebuie sa fie atestata ca si familie adoptatoare (sau persoana). Pentru asta se va depune o cerere la Directia pentru protectia copilului din localitatea de domiciliu, urmand ca cei de acolo sa procedeze la evaluarea familiei si intr-un termen de 60 zile sa elibereze (sau nu) atestatul de familie adoptatoare. La aceasta cerere se anexeaza urmatoarele acte:

  • copie de pe buletinul/cartea de identitate;
  • copii legalizate ale actelor de stare civila (certificat de nastere/ casatorie/hotarare de divort);
  • copie legalizata de pe titlul de proprietate sau alt titlu care sa ateste dreptul de folosinta a locuintei;
  • certificat de cazier judiciar;
  • certificat medical tip Ministerul Sanatatii cu semnatura si parafa fiecarui medic specialist (medicul de familie si medicul psihiatru);
  • adeverinte de venit;
  • caracterizari de la locul de munca (minim doua pentru fiecare persoana/membru al cuplului conjugal);
  • declaratie notariala ca nu au fost decazuti din drepturile parintesti;
  • declaratie privind motivatia adoptiei si asteptari legate de copil (sex, varsta, situatia psihosociomedicala);
  • declaratie privind indicarea motivelor pentru care unul din soti nu adopta, în cazul în care cererea este formulata numai de catre unul dintre soti si celalalt nu se asociaza la cerere;
  • certificatul de cazier judiciar al persoanelor cu care locuieste solicitantul;
  • certificat medical privind starea de sanatate a celorlalte persoane cu care locuieste solicitantul.

2. Urmeaza apoi incredintarea in vederea adoptiei. In momentul in care exista un copil abandonat, aceeasi directie pentru protectia copilului are obligatia sa faca toate demersurile in vederea reintegrarii acestuia in familie sau, dupa caz, pentru plasarea copilului in familia extinsa. In situatia in care aceste demersuri esueaza si se obtine si consimtamantul la adoptie al parintilor naturali, copilul este declarat adoptabil si se solicita instantei judecatoresti de la domiciliul copilului deschiderea procedurii adoptiei interne. In situatia in care se incuviinteaza aceasta, principala consecinta este aceea ca drepturile si obligatiile parintesti ale parintilor firesti se suspenda si ele vor fi exercitate de catre Consiliul Judetean in a carui raza domiciliaza copilul.
In termen de 30 zile de la ramanerea irevocabila a hotararii prin care s-a incuviintat deschiderea procedurii adoptiei interne, Directia pentru protectia copilului are obligatia sa gaseasca o familie adoptatoare (atestata in prealabil). La domiciliul familiei alese se vor face vizite avandu-se in vedere ca unic principiu interesul superior al copilului.

Incredintarea copilului in vederea adoptiei va fi dispusa tot de catre instanta judecatoreasca de la domiciliul copilului, pentru o perioada de 90 zile. In mod evident, in toata aceasta perioada, directia pentru protectia copilului urmareste evolutia acestuia, face vizite la domiciliul familiei adoptatoare si intocmeste rapoarte bilunare plus raportul final.

3. Pasul final este cererea de incuviintare a adoptiei adresata instantei judecatoresti la sfarsitul perioadei de incredintare. Aceasta poate fi introdusa direct de catre familia adoptatoare sau de catre Directia pentru protectia copilului ce a supravegheat cazul. Cererea este insotita de urmatoarele acte:

  • certificatul de nastere al copilului in copie legalizata;
  • certificatul medical privind starea de sanatate a copilului, eliberat de unitati publice nominalizate de catre directia de sanatate publica;
  • atestatul valabil al adoptatorului sau familiei adoptatoare;
  • hotararea judecatoreasca irevocabila de incredintare in vederea adoptiei;
  • certificatele de nastere ale adoptatorului sau ale sotului si sotiei din familia adoptatoare, in copie legalizata;
  • certificatul de casatorie al adoptatorului sau al sotilor din familia adoptatoare, in copie legalizata;
  • cazierul judiciar al adoptatorului sau, dupa caz,al fiecarui membru al familiei adoptatoare;
  • certificatul medical privins starea de sanatate a adoptatorului eliberat de medicul de familie pe lista caruia este inscris;
  • hotararea judecatoreasca irevocabila de deschidere a procedurii adoptiei interne a copilului.

Pe langa toate acestea, directia are obligatia de a depune cu cel tarziu 5 zile inaintea termenul rapoartele finale referitoare la perioada de incredintare.

Daca instanta apreciaza ca este cazul sa se solicite din nou consimtamantul pentru adoptie al parintilor naturali, va dispune invitarea acestora, in camera de consiliu, fara a le oferi niciun fel de date sau indicii referitoare la identitatea familiei adoptatoare.

Trebuie mentionat ca familia adoptatoare trebuie sa se prezinte personal si sa-si exprime consimtamantul in fata instantei de judecata si de asemenea, va fi audiat copilul care are peste 10 ani.

Daca numele copilului pe care vi l-ati ales nu va place, sa stiti ca, pentru motive temeinice instanta de judecata poate incuviinta schimbarea si a prenumelui copilului adoptat.

In termen de 5 zile de la ramanerea irevocabila a hotararii de incuviintare a adoptiei, Directia are obligatia sa anunte in scris parintii firesti despre acest lucru.

O perioada de 2 ani dupa incuviintarea adoptiei, Directia pentru protectia copilului va continua sa intocmeasca rapoarte trimestriale cu privire la evolutia copilului si a relatiilor dintre acesta si familia adoptatoare.

Pe baza hotararii judecatoresti irevocabile de incuviintare a adoptiei, serviciul de stare civila competent (de la domiciliul copilului) intocmeste un nou certificat de nastere in care adoptatorii vor fi trecuti ca si parinti firesti ai copilului.

Cam astia sunt principalii pasi si principalele chestiuni pe care trebuie sa le stiti in situatia in care doriti sa adoptati un copil. Nu e un proces usor dar satisfactiile sunt pe masura. Multa bafta celor ce au pornit pe acest drum.

Avocatura aplicata: studiu de caz la nivelul strazii

Ce se intampla cand te „aposteaza” doi indivizi [dintre ei]:

Stimate domn,

Prima mea recomandare in astfel de cazuri ar fi sa faceti apel la ratiune si calm si sa incercati o rezolvare amiabila a situatiei. E drept ca acest lucru este mai dificil atunci cand „apostarea” are loc cu bata. In aceasta situatie complexa, exista totusi doua rezolvari posibile:

  1. Sa fugiti. Inteleg insa retinerile in a aplica aceasta metoda (aveti de pastrat un anumit statut social).
  2. Sa ripostati in apararea dvs. Acest lucru insa este foarte riscant intrucat puteti aluneca usor in latura penala. Sau mai mult, ati putea avea tendinta sa ripostati RAU in virtutea unui principiu de baza al supravietuirii urbane care prevede ca „decat sa planga mama, mai bine sa planga ma-sa”.

Asadar, singura alternativa care va ramane este sa lasati autoritatile sa-si faca datoria.

Ce cai de actiune mai poti avea daca indivizii iti „da” cu bata de te juleste in antebratul ala de te-ai chinuit tu foarte mult timp sa il faci:

Exista situatii juridice atat de clare incat orice avocat nu poate recomanda decat un singur lucru. Si anume o actiune in raspundere civila delictuala. Ii chemati in judecata pe indivizii aia in temeiul dispozitiilor art. 998 C.civ. conform caruia „Orice fapta a omului, care cauzeaza altuia prejudiciu, obliga pe acela din a carui greseala s-a ocazionat, a-l repara”. Solicitati instantei sa-i oblige sa va plateasca despagubiri egale cu contravaloarea prejudiciului constand in julitura de la antebrat. Sigur, cuantumul prejudiciului trebuie dovedit. Pornind de la premisa ca antebratul dvs. puternic nu s-a format in spatiul intim, privat si solitar al baii de la domiciului dvs., eu v-as recomanda sa folositi ca probatoriu chitante de la sala de sport si martori care sa declare CAT ati lucrat la el. (factorul timp este esential. Ce-ati lucrat dvs. in cativa ani este inadmisibil a se vatama la o simpla „apostare” cu bata. Instanta va aprecia.). Va asigur de succesul demersului. Practic va umpleti de bani.

Cum se complica cazul daca ii dai si tu lu’ altul o „perversa ca pe Targu Ocna”:

Stimate domn, cu ce am inceput eu? Cu apelul la calm. Pai daca „ii deschidem aia” (arcada intuiesc) apeland la „perversa ca pe Targu-Ocna”, prima consecinta este o crestere considerabila a onorariului de avocat. Pentru ca speta devine intr-adevar mult mai complexa putand degenera pe latura penala, de la o simpla infractiune de „lovire sau alte violente” pana la, Doamne fereste, „ucidere din culpa”.

Consider ca este datoria mea de avocat sa va mai aduc la cunostinta un lucru: Daca va ganditi cumva sa invocati  „legitima aparare”, trebuie sa stiti ca, in principiu, pentru a functiona ca o cauza de inlaturare a raspunderii penale, legitima aparare presupune ca reactia dvs. sa fie proportionala cu dimensiunea atacului. Sa va explic. Daca individul va face o julitura, dvs., cu respect va spun, nu-i puteti aplica „perversa ca pe Targu-Ocna” pentru ca e reactie disproportionata ce poate crea consecinte penale situatiei.

Tehnic, daca – intr-o astfel de imprejurare- chemam politia, mai suntem sau nu mai suntem golani?

Intotdeauna apelul la autoritati este calea corecta de rezolvare a unui astfel de conflict. Inteleg insa ca, in anumite sisteme de valori, un astfel de gest v-ar afecta considerabil statutul de golan. Dar din relatarea dvs. reiese ca ceilalti indivizi au chemat politia (desi nu ei erau indreptati s-o faca), acest lucru avand consecinta ca dvs. veti ramane un golan adevarat in timp ce ei s-au expus deja oprobiului public.

Daca vii de la serviciu, din capul strazii, de unde jucai tenis, asta inseama ca ai un loc de munca stabil, si deci poate conta ca circumstanta atenunanta?

In principiu, un serviciu stabil si de exceptie nu poate avea decat Banel Nicolita ori Kaka cel mult, dar nici macar ei nu pot invoca asta in aparare atunci cand dau o „perversa ca pe Targu-Ocna”. In spiritul celor prezentate anterior si ca sa ma intelegeti exact o sa va spun ca mai bine foloseati crampoanele de la adidasi. Crampoane versus bata cred ca ar fi fost o „apostare” corecta si mi-ar fi fost mai usor si mie sa va construiesc o aparare solida.

Ce ati fi facut dvs. in locul meu daca „tata era pe jos, il batea si mama la fel”

Da. Aici aveti dreptate. Situatia expusa este practic cazul clasic de „intunecare a mintilor”. Mai exact, discutam despre circumstanta atenuanta prevazuta de art. 73 lit. b Cod Penal. Se poate invoca cu succes. Si ca sa raspund exact la intrebarea dvs., aceasta provocare (tata si mama pe jos, batuti) va indreptateste sa actionati in aceleasi limite de brutalitate urmand ca, ulterior, un avocat bun sa probeze (contra unui onorariu rezonabil desigur) ca dvs. sunteti pur si simplu nevinovat. O victima. (Aveti grija insa sa-i lasati in viata pe mama si tata individului aluia).

Daca sor-ta si baiatu’ ala „s-a indragostit amindoi si au un copil”, cum se poate rezolva problema incredintarii minorului si programul de vizitare pentru mai mult de „60 de minute pe zi, o ora adica, 3.600 de secunde”:

Speta capata puternice accente emotionale iar acest lucru, trebuie sa stiti, e posibil sa atraga si o suplimentare a onorariului. Ca asa’s avocatii. Niste snapani fara suflet. Sunt insa convinsa ca acest lucru nu constituie un impediment. I-as recomanda surorii dvs. sa porneasca o actiune in instanta prin care sa solicite incredintarea spre crestere si educare a minorului. Un program de vizitare a minorului nu poate solicita decat acel parinte ce NU are copilul in intretinere. In acest moment, atata vreme cat copilul nu este, legal vorbind, incredintat tatalui, aveti dreptul de a-l vedea oricand si oricat doriti. Pentru ca acest lucru sa nu se termine zi de zi in „apostari” cu bata , v-as sfatui totusi sa va adrestati instantei de judecata unde veti obtine fie incredintarea minorului , fie un program de vizita mult mai rezonabil. Conform dispozitiilor Codului familiei, parintele caruia nu i-a fost incredintat minorul pastreaza dreptul de a avea legaturi personale cu acesta. Instanta va stabili un program de vizita pe care tatal va fi obligat sa-l respecte.

Ce putem face daca dupa ce instanta decide programul de vizitare al minorului,  te duci sa il iei si ei „te ia direct la bataie”:

E foarte simplu. Art. 307 Cod penal e raspunsul. Ca alternativa la – clasica de acum – „perversa ca pe Targu-Ocna” puteti formula o plangere penala pentru sarvarsirea infractiunii de „Nerespectarea masurilor privind incredintarea minorului”. Nu reiau, v-am expus mai sus argumente care ar trebui deja sa fie limpezi. Eu una cred ca ar trebui sa alegeti plangerea penala. E doar o parere, dvs. faceti cum considerati mai bine. Insa din ultima „apostare” n-ati iesit foarte bine (vezi antebratul mult muncit). In plus, o sanctiune cu inchisoarea de la o luna la 3 luni sau amenda o sa-l convinga pe cel care va e practic cumnat sa ii ingaduie surorii dvs. sa-si vada copilul, fie si numai o ora (3600 secunde) pe zi.

Pensia de intretinere (Pensia alimentara)

Ati divortat si instanta v-a incredintat spre crestere si educare minorul familiei, obligandu-va sotul/sotia la plata unei pensii de intretinere raportata la veniturile sale lunare. V-ati intrebat probabil cum veti intra propriu zis in posesia banilor presupunand ca el/ea (cel obligat la plata) este de rea credinta si nu intelege sa-si execute de buna-voie obligatia.

In practica, daca locul de munca al celui obligat la plata este cunoscut, instanta transmite si acestora o copie de pe hotarare urmand a fi infiintata poprirea pe veniturile debitorului. Asadar angajatorul sotului/sotiei ii va retine acestuia lunar suma de bani stabilita cu titlu de intretinere ce urmeaza a va fi trimisa. Aceasta e varianta fericita. Ori puteti duce chiar dvs. hotararea instantei (legalizata) la angajator pentru infiintarea popririi.

In situatia in care cel obligat la plata nu are un loc de munca stabil ori acesta nu este cunoscut (instanta va stabili pensia de intretinere (pensia alimentara) raportata la salariul minim pe economie din acel moment), nu va ramane altceva de facut decat sa va adresati unui executor judecatoresc urmand ca acesta sa faca demersuri pentru identificarea eventualelor venituri ale debitorului si sa-l constranga pe acesta (prin mijloace legale) sa va achite sumele datorate.

Trebuie sa stiti ca mai exista o posibilitate de „constrangere” a celui obligat la plata sa-si execute aceasta obligatie.

Art. 305 alin. 1 lit. c Cod Penal defineste continutul infractiunii de „abandon de familie” si anume: „neplata cu rea credinta, timp de doua luni, a pensiei de intretinere stabilita pe cale judecatoreasca” se pedepseste cu inchisoare de la 1 la 3 ani sau cu amenda.

Asadar, dupa ce va consultati cu un avocat, impotriva sotului rau platnic se poate formula o plangere penala pentru savarsirea infractiunii de abandon de familie (daca nu a platit doua luni consecutiv pensia de intretinere stabilita prin hotararea judecatoreasca). Despre aceasta posibilitate trebuie sa stiti urmatoarele lucruri:

– actiunea penala se pune in miscare la plangerea prealabila a persoanei vatamate iar impacarea partilor inlatura raspunderea penala. Deci, nu va fi cercetat pentru savarsirea acestei infractiuni decat daca dvs. ii faceti o plangere (ce poate fi retrasa in orice moment – aspect ce conduce la incetarea urmaririi penale) si de asemenea, impacarea partilor in orice faza a urmarii penale sau chiar dupa trimiterea in judecata conduce la incetarea procesului penal.

– plangerea o adresati fie politiei, fie direct la Procuratura. Anexati dovezi din care sa rezulte neplata – ultimele cupoane postale cu care ati primit pensia.

– daca nu va impacati, dar in timpul judecatii vi se achita pensia restanta, trebuie sa stiti ca instanta, in cazul in care stabileste vinovatia, va pronunta impotriva inculpatului o hotarare de condamnare cu suspendarea conditionata a executarii pedepsei.

De obicei asta e cea mai eficienta modalitate de a va obtine drepturile banesti restante. Oamenii au tendinta de a se panica teribil atunci cand vine vorba de un dosar penal. Atentie: pentru existenta infractiunii trebuie probate doua elemente esentiale: perioada de 2 luni de neplata a pensiei SI faptul ca aceasta neplata s-a facut cu rea credinta. Daca cel obligat la plata face dovada ca a fost in imposibilitate de a plati si nu a fost vorba de rea credinta, nu sunt intrunite elementele constitutive ale infractiunii. Dar as recomanda totusi asta ca o varianta extrema. Sa nu uitam ca e vorba de celalalt parinte al copilului dvs. iar o actiune de acest gen ii poate pata cazierul.

Amanarea pronuntarii

Am constatat in diverse ocazii ca oamenii nu inteleg ce inseamna si de ce apare amanarea pronuntarii intr-o cauza.

Care e de fapt procedeul (cel putin teoretic) al pronuntarii unei hotarari intr-o cauza? In ziua in care procesul se termina si se formuleaza de catre parti concluziile pe fond (solicitarile partilor la finalul procesului, cum doresc ei sa fie rezolvata de catre judecator problema supusa analizei, daca pretentia reclamantului este intemeiata sau nu si de ce), instanta declara ca „ramane in pronuntare”. Acest lucru inseamna ca procesul a luat sfarsit iar, potrivit dispozitiilor codului de procedura civila, judecatorul este obligat ca, in secret, sa chibzuiasca asupra cauzei. Atunci cand si-a format o opinie si a a luat o decizie in ceea ce priveste cauza, este de asemenea obligat sa pronunte aceasta solutie, in aceeasi zi, in sedinta publica, chiar in lipsa partilor. Asadar, cel putin teoretic, judecatorul ar trebui ca, in aceeasi zi, sa se intoarca in sala de judecata si sa pronunte solutia in mod public. In practica, foarte putini judecatori fac acest lucru. Solutia se consemneaza in condica de sedinte a instantei in cursul zilei urmatoare.

Totusi, daca dosarul este unul mai complex si instanta apreciaza ca nu se poate pronunta in aceeasi zi si are nevoie de timp suplimentar pentru a hotari, legea ii permite sa amane pronuntarea hotararii pentru un termen de pana la 7 zile, timp in care sa poata delibera. Insa, deoarece codul de procedura civila nu distinge, instantele (cel putin cele de aici din Vrancea unde profesez  ca avocat si cunosc situatia) se folosesc de aceasta facilitate chiar de mai multe ori, amanand succesiv pronuntarea pentru intervale de cate o saptamana (am avut dosar in care s-a amanat pronuntarea de 3 ori, deci 21 zile fata de momentul concluziilor pe fond).

Uneori amanarea pronuntarii este solicitata chiar de parti pentru ca, pe langa concluziile orale formulate asupra cauzei, sa aiba posibilitatea sa redacteze si sa depuna la dosar si concluzii scrise.

In principiu, amanarea pronuntarii este un lucru bun deoarece instanta are mai mult timp pentru a analiza situatia si sunt sanse sporite sa pronunte o solutie corecta. Singurul impediment ar putea fi acela este ca prelungeste asteptarea partilor care doresc sa cunoasca cat mai rapid solutia in dosar.

Transmiterea proprietatii de la parinti la copii – contractul de vanzare-cumparare

Orice om poate dispune in timpul vietii de bunurile proprii dupa cum doreste. Aceasta inseamna ca un parinte poate sa-si vanda casa unuia din copii fara ca celalalt copil sa se poata opune acestei operatiuni juridice motivat de faptul ca, la decesul parinlor, el va fi privat de partea de mostenire ce i se cuvine.

Asadar, in principiu, un contract de vanzare-cumparare este cea mai stabila si mai sigura metoda prin care parintii pot transmite proprietatea unui imobil catre unul din copii, inca din timpul vietii.

Dincolo insa de costurile mari pe care le presupune incheierea unui astfel de contract (contractul de vanzare-cumparare al unui imobil nu se poate incheia decat in forma autentica, la notariat), mai exista un risc minor dupa aprecierea mea.

Orice parte interesata (de obicei un alt frate) poate promova actiune in constatarea simulatiei contractului de vanzare-cumparare. Ce inseamna aceast lucru? Se solicita instantei sa constate ca intentia partilor nu a fost vanzarea, intre parinti si copii rareori achitandu-se un pret pentru imobilul instrainat, ci s-a avut in vedere o donatie ascunsa. Avantajul admiterii unei astfel de actiuni pentru cel care o promoveaza nu este unul imediat. Bunul ramane in proprietatea celui ce l-a primit (nu se poate trece totusi peste intentia partilor), insa nu sub forma unei vanzari, ci sub forma unei donatii iar aceasta inseamna ca, la decesul parintilor, va putea fi obligat sa raporteze donatia si sa readuca bunul la masa succesorala in situatia in care s-ar fi incalcat rezerva succesorala a celuilalt mostenitor.

In sprijinul celui ce promoveaza o astfel de actiune (in general un frate al „cumparatorului”) vine si faptul ca legea civila romana instituie o prezumtie de donatie in situatia vanzarilor intre parinti si copii. Aceasta inseamna ca insasi legea presupune ca intentia parintilor a fost de a dona si nu de a vinde propriului copil. Pe langa acest „sprijin” legal, reclamantul va putea incerca sa probeze faptul ca nu s-a achitat pretul mentionat in contract, lucru destul de dificil avand in vedere absenta acestuia la incheierea actului si mentiunea din cuprinsul oricarui contract cum ca pretul a fost achitat. Asadar, in lipsa unei recunoasteri din partea paratilor, actiunea in constatarea simulatiei e destul de dificil de probat. Cu atat mai mult cu cat, potrivit dispozitiilor codului civil roman, proba cu martori nu poate fi admisa in contra celor consemnate intr-un inscris autentic.

Sub aceste aspecte, atunci cand parintii doresc sa va transfere doar dvs. proprietatea unui imobil, recomand contractul de vanzare-cumparare, singurul care va pune bunul la adapost fata de ceilalti succesori atunci cand se va dezbate succesiunea.

Cu speranta ca informatiile v-au fost de folos, va stau la dispozitie pentru intrebari suplimentare.

Transmiterea proprietatii de la parinti la copii – Testamentul

In continuarea articolului anterior, o sa incerc sa explic foarte pe scurt care sunt beneficiile si riscurile in situatia in care parintii doresc sa va transfere proprietatea unui imobil si aleg sa faca acest lucru printr-un testament.

Testamentul poate fi de doua feluri: testament autentic (intocmit la notariat) si testament olograf (acel testament scris, datat si semnat de mana testatorului). In mod evident, testamentul olograf e mai usor si mai ieftin de intocmit dar prezinta si riscul de a putea fi usor sustras si falsificat ori de a fi intocmit de o persoana fara cunostinte juridice iar ulterior sa apara greutati de interpretare. Este lesne de inteles ca testamentul olograf poate fi foarte usor contestat dupa decesul celui ce l-a intocmit si nu va ofera nici cea mai mica siguranta ca va avea drept consecinta dobandirea de catre dvs. a dreptului de proprietate asupra imobilului (in conditiile in care situatia generala in familie e una conflictuala).

Testamentul autentic este mai sigur din acest punct de vedere si prezinta urmatoarele particularitati:

– este intocmit de catre un notar care se asigura ca cele consemnate reprezinta intocmai vointa testatorului (mai dificil de influentat cel care intocmeste testamentul);

– un exemplar original al testamentului ramane in arhiva notarului;

– este un act autentic cu o valoare evident superioara unui testament olograf;

– este mai costisitor (testamentul olograf nu presupune taxe, poate fi intocmit de oricine in propriul domiciliu);

– fiind un act autentic, lipsa oricarei formalitati il expune riscului anularii.

Dincolo de aceste avantaje si dezavantaje, mai trebuie avut in vedere:

1. Proprietatea asupra bunurilor la care face referire testamentul nu se dobandeste decat la moartea testatorului;

2. Testamentul indiferent de forma in care este intocmit este frecvent atacat sub aspectul lipsei de discernamant a testatorului sau a existentei unui viciu de consimtamant (aspect ce presupune un proces lung, complicat si costisitor);

3. Si in situatia transmiterii proprietatii bunurilor prin testament se poate solicita reductiunea liberalitatilor excesive de catre mostenitorii rezervatari (despre care am povestit in articolul anterior). Asadar, nici in aceasta situatie parintii dvs. nu vor putea de ex. sa inlature total de la mostenire un alt fiu. Copiii defunctului sunt mostenitori rezervatari si in situatia in care prin testament vi se lasa dvs. intreaga avere, fratele dvs. poate solicita reductiunea liberalitatilor excesive si ati putea fi obligat sa readuceti la masa succesorala bunul primit prin testament.

Cam asta despre testament. Dvs. veti aprecia in functie de datele concrete din familie, daca este o varianta ce vi se potriveste sau nu.

O sa revin cu precizari referitoare la contractul de vanzare cumparare incheiat intre parinti si copii cu privire la un bun imobil.