Când părinții divorțează, căsătoria se încheie, dar responsabilitatea față de copii nu. La divorț se decid patru lucruri esențiale pentru fiecare copil minor: cine exercită autoritatea părintească, unde va locui copilul, când îl va vedea părintele cu care nu locuiește și cu cât contribuie fiecare la creșterea lui.
Mai jos găsiți cum se stabilesc toate acestea, când se poate divorța la notar și ce se întâmplă în instanță.
Notar sau instanță?
La notar se poate divorța și atunci când aveți copii minori, dar numai dacă vă înțelegeți asupra tuturor aspectelor: numele pe care îl va purta fiecare după divorț, exercitarea în comun a autorității părintești, locuința copiilor, programul de legături personale și contribuția fiecăruia la cheltuielile cu copiii. Notarul cere o anchetă socială, iar după depunerea cererii există un termen de reflecție de 30 de zile. Este varianta cea mai rapidă și mai puțin tensionată pentru copii.
În instanță ajung divorțurile în care părinții nu se înțeleg, fie asupra divorțului însuși, fie asupra unui singur aspect privind copiii (de obicei, locuința copiilor sau programul de vizită). Cererea se depune la judecătoria în a cărei rază se află ultima locuință comună a soților, dacă cel puțin unul dintre ei mai locuiește acolo. Trebuie să știți că, la divorț, instanța se pronunță obligatoriu și asupra măsurilor privind copiii, chiar dacă părțile nu le cer expres.
Autoritatea părintească: regula este „în comun”
După divorț, autoritatea părintească revine, ca regulă, ambilor părinți în comun. Asta înseamnă că deciziile importante despre copil, cum ar fi școala, o intervenție medicală care nu e urgentă, schimbarea locuinței în altă țară sau obținerea pașaportului, se iau de comun acord, indiferent la care dintre părinți locuiește copilul.
Numai pentru motive întemeiate, și având în vedere interesul superior al copilului, instanța poate hotărî ca autoritatea să fie exercitată exclusiv de unul dintre părinți. Motive de acest fel sunt, de exemplu, violența, dezinteresul total față de copil sau imposibilitatea practică de a lua decizii împreună. Simplul conflict dintre foștii soți nu este, de regulă, suficient, de multe ori instanța stabilind o exercitare comună a autorității părintești tocmai pentru a forța părinții să treacă peste conflictele dintre ei și să coopereze pentru bunul interes al copilului lor.
La cine rămâne copilul
Dacă părinții nu se înțeleg, instanța stabilește locuința copilului la părintele cu care acesta locuiește în mod statornic. Dacă până la divorț copilul a locuit cu amândoi, instanța alege unul dintre părinți, ținând seama de interesul superior al copilului.
În practică, instanța analizează:
- cine s-a ocupat efectiv de copil până acum: școală, medic, activități zilnice;
- condițiile de locuit și programul de lucru al fiecărui părinte;
- atașamentul copilului și stabilitatea mediului lui: școala, prietenii, bunicii;
- disponibilitatea fiecărui părinte de a păstra relația copilului cu celălalt părinte.
Instanța cere autorității tutelare de la primărie să viziteze locuința fiecărui părinte și să întocmească un raport. Raportul nu este obligatoriu pentru judecător, dar cântărește destul de mult cu privire la situația fiecăruia dintre părinți.
Copilul care a împlinit 10 ani este ascultat de instanță, de regulă în camera de consiliu, fără părinți de față. Poate fi ascultat și un copil mai mic, dacă instanța consideră necesar. Părerea lui contează, dar nu decide singură: instanța o cântărește în funcție de vârstă și de maturitate.
Programul de vizită
Părintele la care nu locuiește copilul are dreptul să păstreze legături personale cu el. Legea nr. 272/2004 enumeră formele pe care le pot lua aceste legături: întâlniri, vizite la domiciliul copilului, găzduirea copilului pe perioade determinate, corespondență și alte forme de comunicare, inclusiv telefon și video.
Un program obișnuit stabilit de instanțe arată cam așa:
- două weekenduri pe lună, de vineri seara până duminică seara;
- o parte din vacanțele școlare, de exemplu două-trei săptămâni din vacanța de vară;
- alternarea sărbătorilor de iarnă și de Paște de la un an la altul ori împărțirea lor în mod egal între cei doi părinți;
- ziua de naștere a copilului și a părintelui.
Cu cât programul este mai detaliat (orele de preluare și predare, cine îl duce și îl aduce pe copil), cu atât apar mai puține conflicte ulterior. Pentru copiii foarte mici sau pentru părinții care locuiesc departe, inclusiv în străinătate, programul se adaptează, iar legăturile la distanță pot fi stabilite expres.
Pensia de întreținere
Părintele la care nu locuiește copilul contribuie la cheltuielile cu creșterea lui, de regulă printr-o sumă lunară de bani. Codul civil fixează limitele maxime, calculate din venitul lunar net al părintelui:
- pentru un copil: cel mult un sfert (25%) din venit;
- pentru doi copii: cel mult o treime (aproximativ 33%) din venit;
- pentru trei sau mai mulți copii: cel mult jumătate (50%) din venit.
Acestea sunt plafoane, nu sume fixe. În interiorul lor, instanța ia în calcul nevoile reale ale copilului și posibilitățile părintelui. Totalul pensiilor datorate de un părinte, inclusiv pentru copii din alte relații, nu poate depăși jumătate din venitul său net.
Exemplu: un părinte cu un venit net de 4.000 de lei pe lună poate fi obligat la cel mult 1.000 de lei pentru un copil sau la cel mult aproximativ 1.333 de lei, în total, pentru doi copii.
Ce se întâmplă când părintele spune că nu are venituri. Instanțele nu se opresc la lipsa unui contract de muncă. Ele iau în considerare și veniturile pe care părintele le-ar putea obține (în ipoteza în care acesta e apt de muncă și ar putea obține venituri), iar în practică raportează deseori pensia la salariul minim pe economie.
De reținut este faptul că pensia se poate modifica. Dacă se schimbă veniturile părintelui sau nevoile copilului, oricare dintre părinți poate cere mărirea sau micșorarea ei. Obligația nu se oprește automat la 18 ani: dacă își continuă studiile, copilul poate primi întreținere până la 26 de ani.
Cum decurge procesul, cât costă și cât durează
La termenele de judecată din prima instanță, soții trebuie să se prezinte personal. Excepție fac situațiile prevăzute de lege, cum ar fi boala gravă, detenția sau locuirea în străinătate, când partea poate fi reprezentată de avocat.
Etapele obișnuite de după depunerea cererii și a întâmpinării: se întocmește ancheta psihosocială, se administrează proba cu martori și acte (venituri, condiții de locuit, implicarea fiecărui părinte), la final se audiază copilul dacă e cazul și apoi hotărârea. Oricând pe parcurs, părinții pot ajunge la o înțelegere, iar procesul se scurtează considerabil.
Costuri. După reducerile intrate în vigoare în noiembrie 2024, taxa de timbru pentru cererea de divorț este de 200 de lei. La acestea se adaugă onorariul avocatului.
Un divorț în instanță în care părinții se înțeleg asupra copiilor se poate încheia în câteva luni (depinde, desigur, și de gradul de încărcare al instanței la care vă judecați). Când locuința copilului sau programul de vizită sunt contestate, procesul durează de regulă mai mult de un an, la care se poate adăuga apelul. În situații urgente, de pildă când un părinte împiedică orice contact cu copilul, se poate cere o ordonanță președințială, care stabilește măsuri provizorii până la finalul procesului.
Sfaturi practice
- Încercați, pe cât posibil, să nu folosiți copilul în conflict. De obicei, situațiile în care un părinte îi vorbește urât copilului despre celălalt sau îl împiedică să-l vadă vor ieși la iveală, iar acest comportament cântărește greu la stabilirea locuinței.
- Păstrați dovezi ale implicării. Mesaje cu școala sau cu medicul, bonuri pentru haine, rechizite sau activități, fotografii: arată cine s-a ocupat efectiv de copil.
- Fiți realist cu pensia și nu încercați să vă diminuați voluntar veniturile pentru că, din nou, acest lucru se va afla. Instanța se uită la venitul net real și la nevoile concrete ale copilului. Un buget lunar al cheltuielilor copilului, cu acte justificative, ajută mult.
- Merită încercată o înțelegere. Un acord asupra copiilor, chiar și parțial, înseamnă un proces mai scurt, costuri mai mici și, mai ales, mai puțin stres pentru copil.
Firește, fiecare familie are situația ei, iar informațiile de mai sus sunt absolut generale. Pentru o analiză a situației dumneavoastră concrete, mă puteți contacta la cabinetul din Focșani, str. Cuza Vodă nr. 11-13, sau la office@avocatix.ro.
