Procesul penal pe intelesul tuturor

Procesul penal are doua etape distincte, fiecare de o importanta deosebita: urmarirea penala si judecata.

Faza de urmarire penala are drept scop strangerea tuturor probelor pentru a stabili daca s-a savarsit o infractiune, care este identitatea faptuitorului si pentru a se stabili raspunderea acestuia. Urmarirea penala se efectueaza de organele de politie (organe de urmarire penala) sub supravegherea procurorului (anumite acte se efectueaza doar personal de procuror).

Procesul penal se declanseaza din oficiu (autosesizare), ca urmare a unui denunt (formulat de oricine ia cunostinta despre savarsirea unei infractiuni) sau ca urmare a unei plangeri formulate de persoana vatamata (in cazul acelor infractiuni pentru care Codul penal prevede in mod expres aceasta modalitate de declansare a procesului penal).

Astfel, in cadrul urmaririi penala, dupa ce organul de cercetare penala stabileste identitatea faptuitorului, procedeaza la strangerea tuturor acelor probe care sa demonstreze vinovatia. Se audiaza persoanele implicate: invinuitul, eventualii martori, se efectueaza expertizele necesare (dupa caz: medico-legala, auto, etc) si se administreaza orice alta proba apreciata ca utila in aflarea adevarului. Atunci cand organul de cercetare penala considera ca exista suficiente probe, intocmeste un referat de terminare a urmaririi penale si inainteaza dosarul procurorului cu o propunere. Aceasta propunere poate fi:

1.Clasarea cand nu exista invinuit in cauza.

2. Scoaterea de sub urmarire penala atunci cand se constata ca:

a. Fapta nu exista.

b. Fapta nu este prevazuta de legea penala.

b.1. Fapta nu prezinta gradul de pericol social al unei infractiuni.

c. Fapta nu a fost savarsita de invinuit sau de inculpat.

d. Faptei ii lipseste unul din elementele constitutive ale infractiunii.

e. Exista vreuna din cauzele care inlatura caracterul penal al faptei (legitima aparare, starea de necesitate – cand se savarseste fapta pentru a inlatura un pericol mai mare ce s-ar fi putut produce – , constrangerea fizica si constrangerea morala, cazul fortuit – cand fapta este consecinta unor imprejurari ce nu puteau fi prevazute – , iresponsabilitatea, betia – din cauze independente de vointa faptuitorului, minoritatea faptutorului, eroarea de fapt – cand faptuitorul la momentul savarsirii faptei nu cunostea existenta unei stari, situatii sau imprejurari de care depinde caracterul penal al faptei).

3.  Incetarea urmaririi penale cand:

f. lipseste plangerea prealabila a persoanei vatamate, autorizarea sau sesizarea organului competent ori alta conditie prevazuta de lege, necesara pentru punerea in miscare a actiunii penale;

g. a intervenit amnistia, prescriptia ori decesul faptuitorului sau, dupa caz, radierea persoanei juridice atunci cand are calitatea de faptuitor;

h. a fost retrasa plangerea prealabila ori partile s-au impacat ori a fost incheiat un acord de mediere in conditiile legii, in cazul infractiunilor pentru care retragerea plangerii sau impacarea partilor inlatura raspunderea penala;

i. s-a dispus inlocuirea raspunderii penale;

i1.. exista o cauza de nepedepsire prevazuta de lege;

j. exista autoritate de lucru judecat.

4. Trimiterea in judecata.

Atunci cand urmarirea penala este terminata, intreg materialul de urmarire impreuna cu propunerea organului de cercetare se inainteaza procurorului care le analizeaza si la, randul sau, dispune.

Un element important ce merita amintit este obligativitatea organului de cercetare penala de a-i prezenta inculpatului intregul material de urmarire penale la finalul cercetarilor precum si dreptul acestuia de a formula cereri noi in aceasta etapa. Dupa ascultarea inculpatului, procurorul dispune. Fie se pronunta prin ordonanta atunci cand decide clasarea, scoaterea de sub urmarire penala sau incetarea urmaririi penale, fie prin rechizitoriu atunci cand decide trimiterea in judecata.

Amintesc aici si faptul ca, atunci cand procurorul dispune scoaterea de sub urmarire penala pentru ca fapta nu prezinta gradul de pericol social al unei infractiuni, el va aplica una din sactiunile cu caracter administrativ prevazute la art. 91 C.pen. si anume: mustrarea, mustrarea cu avertisment sau amenda de la 10 la 1000 lei.

Rechizitoriul constituie actul de sesizare al instantei si trebuie verificat sub aspectul legalitatii de catre prim-procuror. Daca acesta nu-l infirma, va fi inaintat instantei competente impreuna cu dosarul cauzei.

Un alt element important legat de acasta faza a urmarii penale ce merita amintit aici este procedura plangerii impotriva solutiei procurorului de netrimitere in judecata. Astfel, daca solutia procurorului de netrimitere in judecata (de scoatere de sub urmarire sau de incetare a urmaririi penale) nu vi se pare cea corecta, puteti formula o plangere impotriva acestei solutii, plangere adresata prim-procurorului Parchetului. Daca si solutionarea acestei plangeri va este nefavorabila, impotriva solutiei puteti formula plangere la instanta competenta sa judece cauza in prima instanta.

Daca procurorul a dispus intocmirea rechizitoriului si trimiterea in judecata, urmeaza cea de-a doua etapa importanta a procesului penal si anume faza de judecata.

In aceasta etapa in principiu se reaudiaza partile, martorii audiati in faza de urmarire penala (urmandu-se principiul nemijlocirii in sensul ca toate probele trebuie administrate direct in fata judecatorului ce va pronunta o solutie in cauza), se administreaza eventuale alte probe propuse de parti si, la final, judecatorul se pronunta. In cursul cercetarii judecatoresti pot aparea o serie de situatii dupa cum urmeaza:

– atunci cand se constata ca cercetarea penala a fost efectuata de un organ necompetent, cauza se restituie pentru refacerea urmaririi penale;

– instanta poate dispune schimbarea incadrarii juridice data faptei prin actul de sesizare;

– instanta poate dispune extinderea actiunii penale si pentru alte acte materiale ce intra in continutul aceleiasi fapte;

– se poate de asemenea extinde procesul penal si pentru alte fapte descoperite in sarcina inculpatului;

– se poate extinde procesul penal si cu privire la alte persoane.

Solutia finala a instantei poate fi de condamnare atunci cand fapta exista, constituie infractiune si a fost savarsita de inculpat ori de achitare sau incetare a procesului penal cand exista vreuna din cauzele enumerate mai sus pentru care procurorul dispune scoaterea de sub urmarire sau incetarea urmaririi. Daca existenta vreunei din aceste cauze se constata in faza de judecata solutia instantei este de achitare sau de incetare a procesului penal.

Cam asta pe scurt despre procesul penal. Am incercat sa nu complic foarte mult acest text gandindu-ma doar sa va ofer un scurt ghid  „de orientare” in procesul penal, sa stiti de unde si cum incepe, ce trebuie facut, ce se poate intampla. Va stau insa la dispozitie in comentarii pentru intrebari specifice.

Share on FacebookTweet about this on TwitterShare on Google+Share on LinkedInEmail this to someonePrint this page

Avocatura aplicata: studiu de caz la nivelul strazii

Ce se intampla cand te „aposteaza” doi indivizi [dintre ei]:

Stimate domn,

Prima mea recomandare in astfel de cazuri ar fi sa faceti apel la ratiune si calm si sa incercati o rezolvare amiabila a situatiei. E drept ca acest lucru este mai dificil atunci cand „apostarea” are loc cu bata. In aceasta situatie complexa, exista totusi doua rezolvari posibile:

  1. Sa fugiti. Inteleg insa retinerile in a aplica aceasta metoda (aveti de pastrat un anumit statut social).
  2. Sa ripostati in apararea dvs. Acest lucru insa este foarte riscant intrucat puteti aluneca usor in latura penala. Sau mai mult, ati putea avea tendinta sa ripostati RAU in virtutea unui principiu de baza al supravietuirii urbane care prevede ca „decat sa planga mama, mai bine sa planga ma-sa”.

Asadar, singura alternativa care va ramane este sa lasati autoritatile sa-si faca datoria.

Ce cai de actiune mai poti avea daca indivizii iti „da” cu bata de te juleste in antebratul ala de te-ai chinuit tu foarte mult timp sa il faci:

Exista situatii juridice atat de clare incat orice avocat nu poate recomanda decat un singur lucru. Si anume o actiune in raspundere civila delictuala. Ii chemati in judecata pe indivizii aia in temeiul dispozitiilor art. 998 C.civ. conform caruia „Orice fapta a omului, care cauzeaza altuia prejudiciu, obliga pe acela din a carui greseala s-a ocazionat, a-l repara”. Solicitati instantei sa-i oblige sa va plateasca despagubiri egale cu contravaloarea prejudiciului constand in julitura de la antebrat. Sigur, cuantumul prejudiciului trebuie dovedit. Pornind de la premisa ca antebratul dvs. puternic nu s-a format in spatiul intim, privat si solitar al baii de la domiciului dvs., eu v-as recomanda sa folositi ca probatoriu chitante de la sala de sport si martori care sa declare CAT ati lucrat la el. (factorul timp este esential. Ce-ati lucrat dvs. in cativa ani este inadmisibil a se vatama la o simpla „apostare” cu bata. Instanta va aprecia.). Va asigur de succesul demersului. Practic va umpleti de bani.

Cum se complica cazul daca ii dai si tu lu’ altul o „perversa ca pe Targu Ocna”:

Stimate domn, cu ce am inceput eu? Cu apelul la calm. Pai daca „ii deschidem aia” (arcada intuiesc) apeland la „perversa ca pe Targu-Ocna”, prima consecinta este o crestere considerabila a onorariului de avocat. Pentru ca speta devine intr-adevar mult mai complexa putand degenera pe latura penala, de la o simpla infractiune de „lovire sau alte violente” pana la, Doamne fereste, „ucidere din culpa”.

Consider ca este datoria mea de avocat sa va mai aduc la cunostinta un lucru: Daca va ganditi cumva sa invocati  „legitima aparare”, trebuie sa stiti ca, in principiu, pentru a functiona ca o cauza de inlaturare a raspunderii penale, legitima aparare presupune ca reactia dvs. sa fie proportionala cu dimensiunea atacului. Sa va explic. Daca individul va face o julitura, dvs., cu respect va spun, nu-i puteti aplica „perversa ca pe Targu-Ocna” pentru ca e reactie disproportionata ce poate crea consecinte penale situatiei.

Tehnic, daca – intr-o astfel de imprejurare- chemam politia, mai suntem sau nu mai suntem golani?

Intotdeauna apelul la autoritati este calea corecta de rezolvare a unui astfel de conflict. Inteleg insa ca, in anumite sisteme de valori, un astfel de gest v-ar afecta considerabil statutul de golan. Dar din relatarea dvs. reiese ca ceilalti indivizi au chemat politia (desi nu ei erau indreptati s-o faca), acest lucru avand consecinta ca dvs. veti ramane un golan adevarat in timp ce ei s-au expus deja oprobiului public.

Daca vii de la serviciu, din capul strazii, de unde jucai tenis, asta inseama ca ai un loc de munca stabil, si deci poate conta ca circumstanta atenunanta?

In principiu, un serviciu stabil si de exceptie nu poate avea decat Banel Nicolita ori Kaka cel mult, dar nici macar ei nu pot invoca asta in aparare atunci cand dau o „perversa ca pe Targu-Ocna”. In spiritul celor prezentate anterior si ca sa ma intelegeti exact o sa va spun ca mai bine foloseati crampoanele de la adidasi. Crampoane versus bata cred ca ar fi fost o „apostare” corecta si mi-ar fi fost mai usor si mie sa va construiesc o aparare solida.

Ce ati fi facut dvs. in locul meu daca „tata era pe jos, il batea si mama la fel”

Da. Aici aveti dreptate. Situatia expusa este practic cazul clasic de „intunecare a mintilor”. Mai exact, discutam despre circumstanta atenuanta prevazuta de art. 73 lit. b Cod Penal. Se poate invoca cu succes. Si ca sa raspund exact la intrebarea dvs., aceasta provocare (tata si mama pe jos, batuti) va indreptateste sa actionati in aceleasi limite de brutalitate urmand ca, ulterior, un avocat bun sa probeze (contra unui onorariu rezonabil desigur) ca dvs. sunteti pur si simplu nevinovat. O victima. (Aveti grija insa sa-i lasati in viata pe mama si tata individului aluia).

Daca sor-ta si baiatu’ ala „s-a indragostit amindoi si au un copil”, cum se poate rezolva problema incredintarii minorului si programul de vizitare pentru mai mult de „60 de minute pe zi, o ora adica, 3.600 de secunde”:

Speta capata puternice accente emotionale iar acest lucru, trebuie sa stiti, e posibil sa atraga si o suplimentare a onorariului. Ca asa’s avocatii. Niste snapani fara suflet. Sunt insa convinsa ca acest lucru nu constituie un impediment. I-as recomanda surorii dvs. sa porneasca o actiune in instanta prin care sa solicite incredintarea spre crestere si educare a minorului. Un program de vizitare a minorului nu poate solicita decat acel parinte ce NU are copilul in intretinere. In acest moment, atata vreme cat copilul nu este, legal vorbind, incredintat tatalui, aveti dreptul de a-l vedea oricand si oricat doriti. Pentru ca acest lucru sa nu se termine zi de zi in „apostari” cu bata , v-as sfatui totusi sa va adrestati instantei de judecata unde veti obtine fie incredintarea minorului , fie un program de vizita mult mai rezonabil. Conform dispozitiilor Codului familiei, parintele caruia nu i-a fost incredintat minorul pastreaza dreptul de a avea legaturi personale cu acesta. Instanta va stabili un program de vizita pe care tatal va fi obligat sa-l respecte.

Ce putem face daca dupa ce instanta decide programul de vizitare al minorului,  te duci sa il iei si ei „te ia direct la bataie”:

E foarte simplu. Art. 307 Cod penal e raspunsul. Ca alternativa la – clasica de acum – „perversa ca pe Targu-Ocna” puteti formula o plangere penala pentru sarvarsirea infractiunii de „Nerespectarea masurilor privind incredintarea minorului”. Nu reiau, v-am expus mai sus argumente care ar trebui deja sa fie limpezi. Eu una cred ca ar trebui sa alegeti plangerea penala. E doar o parere, dvs. faceti cum considerati mai bine. Insa din ultima „apostare” n-ati iesit foarte bine (vezi antebratul mult muncit). In plus, o sanctiune cu inchisoarea de la o luna la 3 luni sau amenda o sa-l convinga pe cel care va e practic cumnat sa ii ingaduie surorii dvs. sa-si vada copilul, fie si numai o ora (3600 secunde) pe zi.

Share on FacebookTweet about this on TwitterShare on Google+Share on LinkedInEmail this to someonePrint this page

Pensia de intretinere (Pensia alimentara)

Ati divortat si instanta v-a incredintat spre crestere si educare minorul familiei, obligandu-va sotul/sotia la plata unei pensii de intretinere raportata la veniturile sale lunare. V-ati intrebat probabil cum veti intra propriu zis in posesia banilor presupunand ca el/ea (cel obligat la plata) este de rea credinta si nu intelege sa-si execute de buna-voie obligatia.

In practica, daca locul de munca al celui obligat la plata este cunoscut, instanta transmite si acestora o copie de pe hotarare urmand a fi infiintata poprirea pe veniturile debitorului. Asadar angajatorul sotului/sotiei ii va retine acestuia lunar suma de bani stabilita cu titlu de intretinere ce urmeaza a va fi trimisa. Aceasta e varianta fericita. Ori puteti duce chiar dvs. hotararea instantei (legalizata) la angajator pentru infiintarea popririi.

In situatia in care cel obligat la plata nu are un loc de munca stabil ori acesta nu este cunoscut (instanta va stabili pensia de intretinere (pensia alimentara) raportata la salariul minim pe economie din acel moment), nu va ramane altceva de facut decat sa va adresati unui executor judecatoresc urmand ca acesta sa faca demersuri pentru identificarea eventualelor venituri ale debitorului si sa-l constranga pe acesta (prin mijloace legale) sa va achite sumele datorate.

Trebuie sa stiti ca mai exista o posibilitate de „constrangere” a celui obligat la plata sa-si execute aceasta obligatie.

Art. 305 alin. 1 lit. c Cod Penal defineste continutul infractiunii de „abandon de familie” si anume: „neplata cu rea credinta, timp de doua luni, a pensiei de intretinere stabilita pe cale judecatoreasca” se pedepseste cu inchisoare de la 1 la 3 ani sau cu amenda.

Asadar, dupa ce va consultati cu un avocat, impotriva sotului rau platnic se poate formula o plangere penala pentru savarsirea infractiunii de abandon de familie (daca nu a platit doua luni consecutiv pensia de intretinere stabilita prin hotararea judecatoreasca). Despre aceasta posibilitate trebuie sa stiti urmatoarele lucruri:

– actiunea penala se pune in miscare la plangerea prealabila a persoanei vatamate iar impacarea partilor inlatura raspunderea penala. Deci, nu va fi cercetat pentru savarsirea acestei infractiuni decat daca dvs. ii faceti o plangere (ce poate fi retrasa in orice moment – aspect ce conduce la incetarea urmaririi penale) si de asemenea, impacarea partilor in orice faza a urmarii penale sau chiar dupa trimiterea in judecata conduce la incetarea procesului penal.

– plangerea o adresati fie politiei, fie direct la Procuratura. Anexati dovezi din care sa rezulte neplata – ultimele cupoane postale cu care ati primit pensia.

– daca nu va impacati, dar in timpul judecatii vi se achita pensia restanta, trebuie sa stiti ca instanta, in cazul in care stabileste vinovatia, va pronunta impotriva inculpatului o hotarare de condamnare cu suspendarea conditionata a executarii pedepsei.

De obicei asta e cea mai eficienta modalitate de a va obtine drepturile banesti restante. Oamenii au tendinta de a se panica teribil atunci cand vine vorba de un dosar penal. Atentie: pentru existenta infractiunii trebuie probate doua elemente esentiale: perioada de 2 luni de neplata a pensiei SI faptul ca aceasta neplata s-a facut cu rea credinta. Daca cel obligat la plata face dovada ca a fost in imposibilitate de a plati si nu a fost vorba de rea credinta, nu sunt intrunite elementele constitutive ale infractiunii. Dar as recomanda totusi asta ca o varianta extrema. Sa nu uitam ca e vorba de celalalt parinte al copilului dvs. iar o actiune de acest gen ii poate pata cazierul.

Share on FacebookTweet about this on TwitterShare on Google+Share on LinkedInEmail this to someonePrint this page