Când moștenitorii nu se înțeleg cum să împartă casa, terenul sau banii rămași de la cel decedat, singura cale rămâne partajul în instanță. Este un proces care poate dura, dar care are reguli clare, iar o parte din pași îi puteți pregăti singur, înainte de a ajunge la avocat.
Mai jos găsiți răspunsurile la întrebările pe care mi le pun cel mai des clienții: ce trebuie făcut înainte de proces, ce acte sunt necesare, cum decurge judecata, cât costă și cât durează.
Notar sau instanță?
Dacă toți moștenitorii sunt de acord asupra bunurilor și a modului de împărțire, succesiunea și partajul se pot face la notar, mai rapid și mai ieftin. Instanța intervine atunci când apare un dezacord: cine este moștenitor, ce bunuri intră în masa succesorală, cât valorează acestea sau cine primește fiecare bun.
Vestea bună este că dreptul de a cere partajul nu se pierde prin trecerea timpului. Potrivit art. 669 din Codul civil, încetarea coproprietății prin partaj poate fi cerută oricând, chiar și după mulți ani de la deces.
Cererea de partaj succesoral se judecă, în primă instanță, de judecătorie, indiferent de valoarea bunurilor din Codul de procedură civilă). Este competentă judecătoria de la ultimul domiciliu al defunctului. Pentru o persoană care a locuit ultima dată în Focșani sau în comunele arondate, dosarul se judecă la Judecătoria Focșani; în județul Vrancea mai funcționează judecătoriile Adjud și Panciu.
Ce trebuie făcut înainte de proces
1. Acceptarea moștenirii. Termenul de opțiune succesorală este de un an de la data decesului. Acceptarea poate fi expresă, printr-o declarație la notar, sau tacită, prin fapte care arată că vă comportați ca moștenitor: ați folosit casa, ați plătit impozitele, ați lucrat terenul. Cine nu a acceptat în acest termen este prezumat că a renunțat la moștenire.
2. Încercați mai întâi procedura la notar. Dacă moștenitorii se contrazic în fața notarului, acesta suspendă procedura printr-o încheiere. În ea arată bunurile, drepturile fiecăruia și motivele neînțelegerii și îi îndrumă pe moștenitori să se adreseze instanței. Această încheiere este foarte utilă în proces, pentru că fixează deja o parte din situație.
3. Adunați actele de proprietate. Partajul se face mult mai ușor când bunurile sunt înscrise în cartea funciară. Un teren sau o casă fără acte complete poate cere, înainte sau în timpul procesului, lucrări de cadastru sau chiar o acțiune separată.
Cererea de partaj și actele necesare
Cererea de chemare în judecată trebuie să arate, pe lângă elementele obișnuite, persoanele între care se face împărțeala, titlul pe baza căruia se cere partajul, toate bunurile, valoarea lor, locul unde se află și persoana care le deține sau le administrează.
De regulă, la dosar sunt necesare:
- certificatul de deces al celui care a lăsat moștenirea;
- actele de stare civilă care dovedesc legătura de rudenie (certificate de naștere, de căsătorie);
- încheierea notarului de suspendare a procedurii succesorale sau certificatul de moștenitor, dacă există;
- testamentul, dacă a fost lăsat unul;
- actele de proprietate ale bunurilor: contracte, titluri de proprietate, extrase de carte funciară, documentații cadastrale;
- certificatul fiscal sau adeverința de rol de la primărie;
- dovada plății taxei judiciare de timbru.
Nu este nevoie să aveți toate actele din prima zi. Unele pot fi cerute de instanță direct de la instituții, însă cu cât dosarul este mai complet, cu atât procesul merge mai repede.
Cum decurge procesul
- Primele termene. Instanța ia declarațiile părților despre fiecare bun și încearcă să vă ajute să ajungeți la o înțelegere. O înțelegere, chiar și parțială, poate fi consfințită printr-o hotărâre și scurtează mult procesul.
- Încheierea de admitere în principiu. Dacă nu există înțelegere, instanța stabilește bunurile care se împart, cine sunt moștenitorii, cotele fiecăruia și datoriile dintre ei. Această încheiere se poate ataca doar odată cu hotărârea finală.
- Expertiza. Un expert numit de instanță evaluează bunurile și propune variante de lotizare. Pentru terenuri și construcții sunt, de regulă, necesare o expertiză topografică și una de evaluare. Părțile pot formula obiecțiuni la raport.
- Formarea și atribuirea loturilor. Instanța împarte bunurile în natură, ținând seama de cotele fiecăruia, de natura bunurilor, de domiciliul și ocupația părților și de îmbunătățirile făcute de unii moștenitori cu acordul celorlalți. Loturile inegale se echilibrează printr-o sumă de bani, numită sultă.
- Când bunul nu se poate împărți. O casă sau un apartament pot fi atribuite unuia dintre moștenitori, care plătește celorlalți contravaloarea cotelor lor. Dacă nimeni nu cere bunul sau nu plătește sumele în termen, instanța dispune vânzarea lui, prin bună învoială sau prin executor judecătoresc, iar prețul se împarte.
Cât costă un partaj succesoral
Taxa judiciară de timbru s-a redus din 3 noiembrie 2024, prin Legea nr. 268/2024. Potrivit art. 5 din OUG nr. 80/2013, în forma actuală:
- cererile de partaj se taxează cu jumătate din taxa obișnuită pentru cererile evaluabile în bani (art. 3 alin. 1), calculată la valoarea bunurilor împărțite;
- dacă mai multe asemenea cereri sunt formulate în același proces, se plătește o singură taxă, calculată la valoarea cea mai mare;
- stabilirea calității de moștenitor și a cotei fiecăruia costă 50 de lei pentru fiecare moștenitor.
Exemplu: pentru o casă evaluată la 200.000 de lei și trei moștenitori, taxa ar fi de aproximativ 2.552,50 lei pentru partaj (jumătate din suma de 2.105 lei plus 2% din cei 150.000 de lei care depășesc 50.000 de lei), plus 150 de lei pentru stabilirea calității de moștenitor, adică în jur de 2.700 de lei. Valoarea exactă se stabilește în dosar, în funcție de cererile formulate și de evaluarea bunurilor.
Alte costuri: onorariul expertului sau al experților, stabilit de instanță în funcție de complexitatea lucrării, și onorariul avocatului. La final, cheltuielile se împart de regulă între moștenitori, proporțional cu cotele lor.
Persoanele cu venituri mici pot cere ajutor public judiciar, adică scutirea, reducerea sau eșalonarea taxei (OUG nr. 51/2008).
Cât durează
Un partaj succesoral simplu, cu puțini moștenitori și bunuri cu acte clare, se poate încheia în aproximativ un an/doi. Dosarele cu multe bunuri, cu terenuri neintabulate sau cu moștenitori plecați în străinătate durează frecvent trei-cinci ani la prima instanță, la care se poate adăuga apelul.
Cel mai mult întârzie procesul:
- expertizele și obiecțiunile la ele;
- citarea moștenitorilor aflați în străinătate sau cu adresa necunoscută;
- bunurile fără acte sau neintabulate;
- decesul unui moștenitor în timpul procesului, care aduce în dosar noi persoane.
Cel mai mult îl grăbește o înțelegere, fie și parțială, între moștenitori.
Sfaturi practice
- Nu așteptați ani de zile. Deși dreptul de a cere partajul nu se prescrie, cu timpul mor martori, se pierd acte, iar moștenirile se suprapun: urmașii unui moștenitor decedat intră și ei în proces.
- Păstrați dovezile cheltuielilor. Impozitele plătite, reparațiile și îmbunătățirile făcute la casa moștenită pot fi luate în calcul la partaj.
- Spuneți de la început ce bun vă doriți. Instanța ține seama de interesul fiecăruia la formarea loturilor, iar o cerere clară de atribuire contează.
- Nu respingeți din principiu înțelegerea. Chiar și în timpul procesului, o înțelegere parțială reduce costurile și durata.
Fiecare moștenire are particularitățile ei, iar informațiile de mai sus sunt generale. Pentru o analiză a situației dumneavoastră concrete, mă puteți contacta la cabinetul din Focșani, str. Cuza Vodă nr. 11-13, sau la office@avocatix.ro.
In situatia in care succesiunea nu poate fi dezbatuta din diverse motive la un notariat (nu este prezent unul din succesori, nu exista intelegere intre dvs. mostenitorii cu privire la impartirea bunurilor, etc) o solutie la indemana este promovarea unei actiuni avand ca obiect succesiune/partaj succesoral. Avantajul unei astfel de actiuni este acela ca ea se finalizeaza cu o hotarare judecatoreasca ce constituie titlu de proprietate al fiecaruia dintre succesori pentru bunurile individuale ce i-au fost atribuite. Nu are doar rolul de a va conferi niste drepturi neindividualizate, cote parti din masa succesorala ci, in cadrul aceluiasi proces se efectueaza si iesirea din indiviziune astfel incat, la sfarsit, fiecare stie exact ce bun a primit in proprietate (printr-un certificat de mostenitor intocmit la un notariat vi se stabileste doar cota-parte din mostenire la care aveti dreptul – un procent) fara a cunoaste propriu zis bunul ce va va reveni dvs.