Rezolvarea laturii civile in procesul penal

Regula este aceea ca prin hotararea de condamnare, achitare sau incetare a procesului penal, instanta se pronunta si asupra actiunii civile. Ce inseamna insa actiune civila? Pe intelesul tuturor, procesul penal are doua laturi majore: latura penala ce vizeaza sanctionarea persoanei gasite vinovata de savarsirea unei infractiuni si latura civila ce vizeaza acoperirea daunelor suferite de persoana vatamata urmare a savarsirii acelei infractiuni.

Daca instanta pronunta achitarea inculpatului:

-intrucat fapta savarsita nu are gradul de pericol social al unei infractiuni (cu consecinta aplicarii unei sanctiuni administrative) ori

– instanta a constatat existenta vreunei cauze ce inlatura caracterul penal al faptei (legitima aparare, starea de necesitate – cand se savarseste fapta pentru a inlatura un pericol mai mare ce s-ar fi putut produce – , constrangerea fizica si constrangerea morala, cazul fortuit – cand fapta este consecinta unor imprejurari ce nu puteau fi prevazute – , iresponsabilitatea, betia – ATENTIE: betia din cauze independente de vointa faptuitorului, nu betia voluntara, minoritatea faptutorului, eroarea de fapt – cand faptuitorul la momentul savarsirii faptei nu cunostea existenta unei stari, situatii sau imprejurari de care depinde caracterul penal al faptei) ori

– faptei ii lipseste vreunul din elementele constitutive ale infractiunii

in toate aceste situatii, instanta POATE obliga la repararea pagubei materiale si a daunelor morale, in conditiile legii civile. Asadar, in aceste cazuri, instanta va analiza de la caz la caz, in functie de elementele specifice ale fiecarei spete, legea lasandu-i libertatea sa aprecieze daca se impune sau nu repararea laturii civile.

Pe de alta parte, instanta NU poate acorda despagubiri atunci cand constata ca fapta nu exista ori nu a fost savarsita de inculpat.

Mai exista o serie de situatii in care instanta lasa nesolutionata latura civila si anume:

– cand se pronunta achitarea pentru ca fapta nu este prevazuta de legea penala;

– cand se pronunta incetarea procesului penal intrucat lipseste plangerea prealabila a persoanei vatamate, autorizarea sau sesizarea organului competent ori vreo alta conditie pentru punerea in miscare a actiunii penale sau atunci cand exista autoritate de lucru judecat (inculpatul a mai fost judecat definitiv si irevocabil pentru aceeasi fapta). Aceeasi situatie apare atunci cand plangerea prealabila a fost retrasa.

Toate situatiile sus mentionate sunt reglementate in dispozitiile art. 346 Cod procedura penala.

Share on FacebookTweet about this on TwitterShare on Google+Share on LinkedInEmail this to someonePrint this page

Procesul penal pe intelesul tuturor

Procesul penal are doua etape distincte, fiecare de o importanta deosebita: urmarirea penala si judecata.

Faza de urmarire penala are drept scop strangerea tuturor probelor pentru a stabili daca s-a savarsit o infractiune, care este identitatea faptuitorului si pentru a se stabili raspunderea acestuia. Urmarirea penala se efectueaza de organele de politie (organe de urmarire penala) sub supravegherea procurorului (anumite acte se efectueaza doar personal de procuror).

Procesul penal se declanseaza din oficiu (autosesizare), ca urmare a unui denunt (formulat de oricine ia cunostinta despre savarsirea unei infractiuni) sau ca urmare a unei plangeri formulate de persoana vatamata (in cazul acelor infractiuni pentru care Codul penal prevede in mod expres aceasta modalitate de declansare a procesului penal).

Astfel, in cadrul urmaririi penala, dupa ce organul de cercetare penala stabileste identitatea faptuitorului, procedeaza la strangerea tuturor acelor probe care sa demonstreze vinovatia. Se audiaza persoanele implicate: invinuitul, eventualii martori, se efectueaza expertizele necesare (dupa caz: medico-legala, auto, etc) si se administreaza orice alta proba apreciata ca utila in aflarea adevarului. Atunci cand organul de cercetare penala considera ca exista suficiente probe, intocmeste un referat de terminare a urmaririi penale si inainteaza dosarul procurorului cu o propunere. Aceasta propunere poate fi:

1.Clasarea cand nu exista invinuit in cauza.

2. Scoaterea de sub urmarire penala atunci cand se constata ca:

a. Fapta nu exista.

b. Fapta nu este prevazuta de legea penala.

b.1. Fapta nu prezinta gradul de pericol social al unei infractiuni.

c. Fapta nu a fost savarsita de invinuit sau de inculpat.

d. Faptei ii lipseste unul din elementele constitutive ale infractiunii.

e. Exista vreuna din cauzele care inlatura caracterul penal al faptei (legitima aparare, starea de necesitate – cand se savarseste fapta pentru a inlatura un pericol mai mare ce s-ar fi putut produce – , constrangerea fizica si constrangerea morala, cazul fortuit – cand fapta este consecinta unor imprejurari ce nu puteau fi prevazute – , iresponsabilitatea, betia – din cauze independente de vointa faptuitorului, minoritatea faptutorului, eroarea de fapt – cand faptuitorul la momentul savarsirii faptei nu cunostea existenta unei stari, situatii sau imprejurari de care depinde caracterul penal al faptei).

3.  Incetarea urmaririi penale cand:

f. lipseste plangerea prealabila a persoanei vatamate, autorizarea sau sesizarea organului competent ori alta conditie prevazuta de lege, necesara pentru punerea in miscare a actiunii penale;

g. a intervenit amnistia, prescriptia ori decesul faptuitorului sau, dupa caz, radierea persoanei juridice atunci cand are calitatea de faptuitor;

h. a fost retrasa plangerea prealabila ori partile s-au impacat ori a fost incheiat un acord de mediere in conditiile legii, in cazul infractiunilor pentru care retragerea plangerii sau impacarea partilor inlatura raspunderea penala;

i. s-a dispus inlocuirea raspunderii penale;

i1.. exista o cauza de nepedepsire prevazuta de lege;

j. exista autoritate de lucru judecat.

4. Trimiterea in judecata.

Atunci cand urmarirea penala este terminata, intreg materialul de urmarire impreuna cu propunerea organului de cercetare se inainteaza procurorului care le analizeaza si la, randul sau, dispune.

Un element important ce merita amintit este obligativitatea organului de cercetare penala de a-i prezenta inculpatului intregul material de urmarire penale la finalul cercetarilor precum si dreptul acestuia de a formula cereri noi in aceasta etapa. Dupa ascultarea inculpatului, procurorul dispune. Fie se pronunta prin ordonanta atunci cand decide clasarea, scoaterea de sub urmarire penala sau incetarea urmaririi penale, fie prin rechizitoriu atunci cand decide trimiterea in judecata.

Amintesc aici si faptul ca, atunci cand procurorul dispune scoaterea de sub urmarire penala pentru ca fapta nu prezinta gradul de pericol social al unei infractiuni, el va aplica una din sactiunile cu caracter administrativ prevazute la art. 91 C.pen. si anume: mustrarea, mustrarea cu avertisment sau amenda de la 10 la 1000 lei.

Rechizitoriul constituie actul de sesizare al instantei si trebuie verificat sub aspectul legalitatii de catre prim-procuror. Daca acesta nu-l infirma, va fi inaintat instantei competente impreuna cu dosarul cauzei.

Un alt element important legat de acasta faza a urmarii penale ce merita amintit aici este procedura plangerii impotriva solutiei procurorului de netrimitere in judecata. Astfel, daca solutia procurorului de netrimitere in judecata (de scoatere de sub urmarire sau de incetare a urmaririi penale) nu vi se pare cea corecta, puteti formula o plangere impotriva acestei solutii, plangere adresata prim-procurorului Parchetului. Daca si solutionarea acestei plangeri va este nefavorabila, impotriva solutiei puteti formula plangere la instanta competenta sa judece cauza in prima instanta.

Daca procurorul a dispus intocmirea rechizitoriului si trimiterea in judecata, urmeaza cea de-a doua etapa importanta a procesului penal si anume faza de judecata.

In aceasta etapa in principiu se reaudiaza partile, martorii audiati in faza de urmarire penala (urmandu-se principiul nemijlocirii in sensul ca toate probele trebuie administrate direct in fata judecatorului ce va pronunta o solutie in cauza), se administreaza eventuale alte probe propuse de parti si, la final, judecatorul se pronunta. In cursul cercetarii judecatoresti pot aparea o serie de situatii dupa cum urmeaza:

– atunci cand se constata ca cercetarea penala a fost efectuata de un organ necompetent, cauza se restituie pentru refacerea urmaririi penale;

– instanta poate dispune schimbarea incadrarii juridice data faptei prin actul de sesizare;

– instanta poate dispune extinderea actiunii penale si pentru alte acte materiale ce intra in continutul aceleiasi fapte;

– se poate de asemenea extinde procesul penal si pentru alte fapte descoperite in sarcina inculpatului;

– se poate extinde procesul penal si cu privire la alte persoane.

Solutia finala a instantei poate fi de condamnare atunci cand fapta exista, constituie infractiune si a fost savarsita de inculpat ori de achitare sau incetare a procesului penal cand exista vreuna din cauzele enumerate mai sus pentru care procurorul dispune scoaterea de sub urmarire sau incetarea urmaririi. Daca existenta vreunei din aceste cauze se constata in faza de judecata solutia instantei este de achitare sau de incetare a procesului penal.

Cam asta pe scurt despre procesul penal. Am incercat sa nu complic foarte mult acest text gandindu-ma doar sa va ofer un scurt ghid  „de orientare” in procesul penal, sa stiti de unde si cum incepe, ce trebuie facut, ce se poate intampla. Va stau insa la dispozitie in comentarii pentru intrebari specifice.

Share on FacebookTweet about this on TwitterShare on Google+Share on LinkedInEmail this to someonePrint this page