Ce inseamna ”cheltuieli de personal” in perioada rezidentiatului? Consecinte pentru medici.

O veste buna si pentru medicii rezidenti! ICCJ a hotarat ca sintagma ”cheltuieli de personal” nu include salariile primite de medic pentru munca desfasurata in perioada rezidentiatului. In practica, aceasta decizie lasa medicilor libertatea de a parasi spitalul chiar inainte de expirarea perioadei pentru care s-au obligat sa lucreze in cadrul aceluiasi spital dupa terminarea perioadei de rezidentiat. In situatia nerespectarii acestei clauze de catre fostul medic rezident, spitalul nu va putea pretinde restituirea sumelor platite ca salariu, ci doar eventuale alte sume investite in pregatirea profesionala a medicului. Pe site-ul ICCJ a fost publicata in extras decizia curtii:

Decizia nr.5 în dosarul nr.10/2014                               

Admite recursul in interesul legii formulat de Colegiul de conducere al Curtii de Apel Constanta si, in consecinta, stabileste ca:

In interpretarea si aplicarea dispozitiilor art. 6 alin. (71) din Ordonanta Guvernului nr. 12/2008 privind organizarea si finantarea rezidentiatului, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 179/2008, respectiv art. 18 alin. (8) din Ordonanta Guvernului nr. 18/2009 privind organizarea si finantarea rezidentiatului, aprobata prin Legea nr. 103/2012, cu completarile ulterioare, prin raportare la art. 38 si art. 159 din Legea nr. 53/2003 – Codul muncii, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, sintagma <cheltuieli de personal> nu include salariile primite de medicul rezident pentru munca desfasurata in perioada rezidentiatului, iar drepturile salariale incasate nu pot fi restituite cu titlu de cheltuieli ocazionate de pregatirea profesionala, in situatia in care medicul rezident nu isi respecta obligatia asumata de a continua raporturile de munca pentru o anumita perioada cu spitalul in care a desfasurat programul de rezidentiat, chiar daca o atare clauza ar fi prevazuta in actul aditional la contractul individual de munca, incheiat in conditiile art. 196 alin. (2) din Legea nr. 53/2003 – Codul muncii, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare.

Obligatorie, potrivit dispozitiilor art. 517 alin.(4) din Codul de procedura civila.

Share on FacebookTweet about this on TwitterShare on Google+Share on LinkedInEmail this to someonePrint this page

Nulitatea proceselor verbale de amenda pentru lipsa rovignetei

În 16 februarie a.c., Inalta Curte de Casatie si Justitie a statuat ca sunt nule amenzile aplicate soferilor pentru lipsa rovignetei si transmise acestora prin posta pe suport de hartie daca nu poarta semnatura olografa a agentului constatator.  Potrivit comunicatului transmis pe site-ul ICCJ:

Decizia nr.6  în dosarul nr. 14/2014

Admite recursul în interesul legii formulat de Avocatul Poporului si, in consecinta, stabileste ca:

In interpretarea si aplicarea dispozitiilor art.17 din Ordonanta Guvernului nr.2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 180/2002, cu modificarile si completarile, raportate la dispozitiile art.4 pct.1-4 si art.7 din Legea nr.455/2001 privind semnatura electronica, republicata, procesele-verbale de constatare si sanctionare a contraventiilor prevazute de art.8 alin.(1) din Ordonanta Guvernului nr.15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare si a tarifului de trecere pe reteaua de drumuri nationale din Romania, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr.424/2002, cu modificarile si completarile ulterioare, incheiate potrivit art.9 alin.(1) lit.a), alin.(2) si alin.(3) din acest act normativ, transmise persoanelor sanctionate contraventional pe suport de hartie, sunt lovite de nulitate absoluta in lipsa semnaturii olografe a agentului constatator.

Obligatorie, potrivit art.517 alin.(4) din Codul de procedura civila.

Share on FacebookTweet about this on TwitterShare on Google+Share on LinkedInEmail this to someonePrint this page

Cand se prescrie amenda?

In cazul in care considerati ca procesul-verbal de constatare a contraventiei nu v-a fost comunicat in termenul legal prevazut, aveti posibilitatea sa va adresati instantei, de preferinta prin intermediul unui avocat, cu scopul de a se constata ca sunt intrunite conditiile pentru a se prescrie amenda.

Despre termenul legal prevazut aflam din O.G. 5/2015, prin au fost aduse urmatoarele modificari OG 2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor:

„1) Executarea sanctiunilor contraventionale se prescrie daca procesul-verbal de constatare a contraventiei nu a fost comunicat contravenientului în termen de cel mult doua luni de la data aplicarii sanctiunii.
(2) Comunicarea se face de catre organul care a aplicat sanctiunea, în termen de cel mult doua luni de la data aplicarii acesteia.
(3) În cazul în care contravenientul nu este prezent sau, desi prezent, refuza sa semneze procesul-verbal, comunicarea acestuia, precum si a înstiintarii de plata se face de catre agentul constatator în termen de cel mult doua luni de la data încheierii.”

 

Share on FacebookTweet about this on TwitterShare on Google+Share on LinkedInEmail this to someonePrint this page

Legea penala mai favorabila

Dupa o usoara balbaiala intre ICCJ si CCR, s-a lamurit si problema legii penale mai favorabile. Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penala al ICCJ a stabilit recent (27 mai) ca nu este permisa combinarea prevederilor din legi succesive in stabilirea si aplicarea legii penale mai favorabile cu privire la conditiile de existenta si sanctionare ale infractiunii in forma continuata.

Sigur, in 14 aprilie, ICCJ avusese o parere usor diferita si stabilise ca legea penala se aplica pe institutii autonome mai favorabile.

Actuala opinie vine urmare a deciziei CCR din 6 mai cand Curtea, in unanimitate: „Admite exceptia de neconstitutionalitate si constata ca dispozitiile art. 5 din Codul penal sunt constitutionale in masura in care nu permit combinarea prevederilor din legi succesive in stabilirea si aplicarea legii penale mai favorabile”.

Acum ca problema s-a clarificat, ramane interesanta discriminare intre cei ce au savarsit o fapta penala sub imperiul legii vechi dar sunt judecati pe legea noua versus cei deja condamnati pe legea veche. De urmarit ce va iesi de aici.

Share on FacebookTweet about this on TwitterShare on Google+Share on LinkedInEmail this to someonePrint this page

Rezolvarea laturii civile in procesul penal

Regula este aceea ca prin hotararea de condamnare, achitare sau incetare a procesului penal, instanta se pronunta si asupra actiunii civile. Ce inseamna insa actiune civila? Pe intelesul tuturor, procesul penal are doua laturi majore: latura penala ce vizeaza sanctionarea persoanei gasite vinovata de savarsirea unei infractiuni si latura civila ce vizeaza acoperirea daunelor suferite de persoana vatamata urmare a savarsirii acelei infractiuni.

Daca instanta pronunta achitarea inculpatului:

-intrucat fapta savarsita nu are gradul de pericol social al unei infractiuni (cu consecinta aplicarii unei sanctiuni administrative) ori

– instanta a constatat existenta vreunei cauze ce inlatura caracterul penal al faptei (legitima aparare, starea de necesitate – cand se savarseste fapta pentru a inlatura un pericol mai mare ce s-ar fi putut produce – , constrangerea fizica si constrangerea morala, cazul fortuit – cand fapta este consecinta unor imprejurari ce nu puteau fi prevazute – , iresponsabilitatea, betia – ATENTIE: betia din cauze independente de vointa faptuitorului, nu betia voluntara, minoritatea faptutorului, eroarea de fapt – cand faptuitorul la momentul savarsirii faptei nu cunostea existenta unei stari, situatii sau imprejurari de care depinde caracterul penal al faptei) ori

– faptei ii lipseste vreunul din elementele constitutive ale infractiunii

in toate aceste situatii, instanta POATE obliga la repararea pagubei materiale si a daunelor morale, in conditiile legii civile. Asadar, in aceste cazuri, instanta va analiza de la caz la caz, in functie de elementele specifice ale fiecarei spete, legea lasandu-i libertatea sa aprecieze daca se impune sau nu repararea laturii civile.

Pe de alta parte, instanta NU poate acorda despagubiri atunci cand constata ca fapta nu exista ori nu a fost savarsita de inculpat.

Mai exista o serie de situatii in care instanta lasa nesolutionata latura civila si anume:

– cand se pronunta achitarea pentru ca fapta nu este prevazuta de legea penala;

– cand se pronunta incetarea procesului penal intrucat lipseste plangerea prealabila a persoanei vatamate, autorizarea sau sesizarea organului competent ori vreo alta conditie pentru punerea in miscare a actiunii penale sau atunci cand exista autoritate de lucru judecat (inculpatul a mai fost judecat definitiv si irevocabil pentru aceeasi fapta). Aceeasi situatie apare atunci cand plangerea prealabila a fost retrasa.

Toate situatiile sus mentionate sunt reglementate in dispozitiile art. 346 Cod procedura penala.

Share on FacebookTweet about this on TwitterShare on Google+Share on LinkedInEmail this to someonePrint this page

Alte proceduri prealabile in materie civila

In afara de procedurile specifice in materia partajului judiciar (proceduri despre care am vorbit intr-un articol anterior), exista si alte situatii in care sesizarea instantei nu se poate face decat dupa indeplinirea unei proceduri prealabile. Dovada indeplinirii procedurii prealabile se va anexa la cererea de chemare in judecata.

De mentionat ca neindeplinirea procedurii prealabile nu poate fi invocata decat de catre parat prin intampinare, sub sanctiunea decaderii (vezi art 193 NCPC).

In materia contenciosului administrativ ramane in vigoare procedura prealabila conform art. 7 din Legea nr. 554/2004. Dispozitia legala in discutie instituie obligatia persoanei care se considera vatamata intr-un drept al sau ori intr-un interes legitim printr-un act administrativ individual sa solicite autoritatii publice emitente sau autoritatii ierarhic superioare, daca aceasta exista, in termen de 30 de zile de la data comunicarii actului, revocarea, in tot sau in parte, a acestuia inainte de a se adresa instantei de contencios administrativ competente.

Concilierea directa in materie comerciala (prevazuta de art 720 indice 1 din vechiul Cod de procedura civila) nu mai este obligatorie.

In materia ordonantei de plata, debitorul trebuie somat conform art. 1014 NCPC. Somatia se transmite prin intermediul executorului judecatoresc sau prin scrisoare recomandata, cu continut declarat si confirmare de primire, prin ea solicitandu-se debitorului sa achite suma datorata in termen de 15 zile de la primirea somatiei. IMPORTANT: somatia astfel transmisa intrerupe prescriptia extinctiva.

Share on FacebookTweet about this on TwitterShare on Google+Share on LinkedInEmail this to someonePrint this page

Vesti nu foarte bune in materia taxelor de timbru.

In Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 392 din 29 iunie 2013 a fost publicata O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru

Noua ordonanta supune taxei de timbru o serie de actiuni anterior scutite de aceasta obligatie. Astfel:

actiunile privind stabilirea si acordarea de despagubiri pentru daunele morale aduse onoarei, demnitatii sau reputatiei unei persoane fizice ce se vor taxa cu 100 lei;

Cererea privind repunerea partilor în situatia anterioara, accesorie cererii privind declararea nulitatii, anularea, rezolutiunea sau rezilierea actului juridic patrimonial 50 lei, daca valoarea cererii nu depaseste 5.000 lei, si cu 300 lei, pentru cererile a caror valoare depaseste 5.000 lei.

– cerere de reexaminare împotriva încheierii prin care au fost stabilite amenzile judiciare – 20 lei;

plângerea împotriva procesului-verbal de constatare si sanctionare a contraventiei, precum si calea de atac împotriva hotarârii pronuntate – 20 lei;

Cererea privind înregistrarea asociatiilor de proprietari, de locatari sau mixte si apelul împotriva încheierii judecatorului-delegat– 20 lei;

Legiuitorul mareste considerabil o serie de taxe de timbru al caror cuantum stabilit de legea anterioara (146/1997) era mai mult decat rezonabil. Astfel:

Cereri pentru constatarea existentei sau inexistentei unui drept nepatrimonial – 100 lei (fata de 19 lei anterior).

Cereri în anularea sau în constatarea nulitatii unui act juridic nepatrimonial – 100 lei (fata de 12 lei anterior);

Cereri care privesc dreptul de folosinta a bunului închiriat sau arendat, daca acestea nu privesc si plata anumitor sume de bani –  100 lei (fata de 10 lei anterior);

Actiuni în granituire, în cazul în care nu cuprind si revendicarea unei portiuni de teren – 100 lei (fata de 19 lei anterior);

cereri de recuzare în materie civila100 lei (fata de 4 lei anterior);

cereri de stramutare în materie civila100 lei (fata de 4 lei anterior);

cereri privind înregistrarea partidelor politice sau pentru modificarea statutului acestora300 lei (fata de 39 lei anterior);

divort prin acordul sotilor (200 lei in prezent), divort când, din cauza unor motive temeinice, raporturile dintre soti sunt grav vatamate si continuarea casatoriei nu mai este posibila sau la cererea unuia dintre soti, dupa o separare în fapt care a durat cel putin 2 ani (100 lei in prezent) – ambele timbrate anterior cu 39 lei;

contestatia in anulare – 100 lei (fata de 10 lei anterior);

cererea de revizuire – 100 lei pentru fiecare motiv invocat (fata de 10 lei conform legii anterioare (indiferent de numarul de motive invocate).

 

Share on FacebookTweet about this on TwitterShare on Google+Share on LinkedInEmail this to someonePrint this page

Proceduri prealabile in partajul succesoral realizat pe cale judiciara

Atunci cand, dintr-un motiv sau altul (lipsa unui mostenitor, neintelegeri privind modul de partajare al averii succesorale, etc), succesiunea unui defunct nu se poate dezbate pe cale notariala, apare necesitarea dezbaterii acesteia pe cale judiciara.

Legea instituie o serie de obligatii preliminare specifice in aceasta materie. Astfel, reclamantul are obligatia de a atasa la cererea de chemare in judecata in mod obligatoriu:

1. O incheiere emisa de notarul public cu privire la verificarea evidentelor sucesorale prevazute de Codul Civil (vezi art. 193 alin. 3 din Noul Cod de Procedura Civila).

Ce este de fapt aceasta incheiere? O verificare pe care notarul o face in registrele nationale cu privire la urmatoarele: daca acea succesiune nu a fost cumva dezbatuta pe cale notariala – chiar si partial, doar cu privire la anumite bunuri -, daca exista testamente intocmite de defunct, daca exista declaratii de renuntare la succesiune din partea vreunui mostenitor, daca exista declaratii de acceptare expresa a succesiunii inregistrate in termenul de optiune succesorala. Rezultatul acestor verificari se cuprinde intr-o incheiere emisa de notarul public pe care reclamantul este obligat sa o depuna la instanta iar aceasta urmeaza sa tina cont de toate cele constatate atunci cand va proceda la dezbaterea respectivei succesiuni.

2. Potrivit art. 194 lit. c teza finala din NCPC, in situatia in care succesiunea include si un imobil (in covarsitoarea majoritate a cazurilor), la cererea de chemare in judecata se anexeaza un extras de carte funciara (daca imobilul are intocmita carte funciara) eliberat de oficiul de cadastru si publicitate imobiliara in raza caruia este acesta situat, iar in cazul in care imobilul nu este inscris in cartea funciara, biroul de cadastru va elibera un certificat care atesta acest fapt.

Desigur, tot ca o procedura prealabila, reclamantul va anexa la cererea sa, dovada participarii la o sedinta de informare privind medierea.

Share on FacebookTweet about this on TwitterShare on Google+Share on LinkedInEmail this to someonePrint this page

Mare atentie la termenele prevazute de noua procedura in materie civila!

Ma refer in principal la termenul de 10 zile pentru suplinirea unor lipsuri ale cererii de chemare in judecata. Mai exact, judecatorul caruia i s-a repartizat aleatoriu cauza atunci cand, verificand cererea, constata ca sunt necesare completari ori se impune indeplinirea unor obligatii de catre reclamant (plata taxei de timbru, certificarea inscrisurilor pentru conformitate cu originalul, etc), transmite acestuia o comunicare scrisa acordandu-i un termen de 10 zile pentru suplinirea lipsurilor. Acest termen se acorda, ATENTIE, sub sanctiunea anularii cererii. In practica, foarte multi justitiabili primesc aceste comunicari si le ignora sau nu respecta termenul acordat de instanta. In consecinta, foarte multe actiuni in instanta (probabil unele cu sanse reale de succes) se anuleaza inainte chiar de a incepe procesul propriu zis.

Asadar, mare atentie la aceste comunicari. Chiar daca nu puteti indeplini ceea ce vi se solicita (de exemplu sa indicati CNP-ul paratului sau eventuala adresa din strainatate a acestuia), transmiteti la dosarul cauzei IN TERMEN o adresa prin care raspundeti comunicarii instantei si aratati ce demersuri ati facut in sensul de a obtine informatia ce s-a cerut.

E drept ca, in situatia in care cererea vi se anuleaza, aveti posibilitatea de a formula cerere de reexaminare, insa pentru admiterea acesteia trebuie sa furnizati instantei motive serioase pentru care ati ignorat prima comunicare ce a dus la anularea cererii.

Un lucru important de precizat este acela ca potrivit art. 45 alin. 1 lit. d din OUG nr. 80/2013, taxa de timbru se restituie in situatia in care cererea a fost anulata. Ramane insa problema timpului pierdut.

 

Share on FacebookTweet about this on TwitterShare on Google+Share on LinkedInEmail this to someonePrint this page

Sedinta de informare privind medierea poate fi efectuata si de avocat

Dupa cum probabil marea majoritate a dvs. cunoasteti, incepand cu data de 1 august 2013, in anumite materii, respectiv:

a) in domeniul protectiei consumatorilor, cand consumatorul invoca existenta unui prejudiciu ca urmare a achizitionarii unui produs sau unui serviciu defectuos, a nerespectarii clauzelor contractuale ori garantiilor acordate, a existentei unor clauze abuzive cuprinse in contractele incheiate intre consumatori si operatorii economici ori a incalcarii altor drepturi prevazute in legislatia nationala sau a Uniunii Europene in domeniul protectiei consumatorilor;
b) in materia dreptului familiei, in situatiile prevazute la art. 64;
c) in domeniul litigiilor privind posesia, granituirea, stramutarea de hotare, precum si in orice alte litigii care privesc raporturile de vecinatate;
d) in domeniul raspunderii profesionale in care poate fi angajata raspunderea profesionala, respectiv cauzele de malpraxis, in masura in care prin legi speciale nu este prevazuta o alta procedura;
e) in litigiile de munca izvorate din incheierea, executarea si incetarea contractelor individuale de munca;
f) in litigiile civile a caror valoare este sub 50.000 lei, cu exceptia litigiilor in care s-a pronuntat o hotarare executorie de deschidere a procedurii de insolventa, a actiunilor referitoare la Registrul Comertului si a cazurilor in care partile aleg sa recurga la procedurile prevazute la art. 999-1018 din Codul de procedura civila;
g) in cazul infractiunilor pentru care actiunea penala se pune in miscare la plangerea prealabila a persoanei vatamate si impacarea partilor inlatura raspunderea penala, dupa formularea plangerii, daca faptuitorul este cunoscut sau a fost identificat, cu conditia ca victima sa isi exprime consimtamantul de a participa la sedinta de informare impreuna cu faptuitorul:

legea sanctioneaza cu inadmisibilitatea actiunile introduse in instanta fara parcurgerea unei proceduri prealabile ce consta in informarea cu privire la posibilitatea solutionarii diferendelor pe calea medierii.

O noutate in acest domeniu a fost adusa de Legea nr. 214/2013 pentru aprobarea OUG 4/2013 privind modificarea Legii nr. 76/2012 pentru punerea in aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedura civila, precum si pentru modificarea si completarea unor acte normative conexe, lege publicata in Monitorul Oficial, Partea I nr. 388 din 28 iunie 2013.

Mai exact, conform art. 2 alin. 1 indice 3 din forma noii Legi a medierii, „efectuarea procedurii de informare asupra avantajelor medierii poate fi realizata de catre judecator, procuror, consilier juridic, avocat, notar, caz in care aceasta se atesta in scris”.

De asemenea, in art. 2 alin. 1 indice 4 se intareste si se detaliaza notiunea de gratuitate a aceste proceduri de informare. Daca anterior se prevedea doar : „Pentru activitatea de informare si consiliere a partilor cu privire la procedura medierii si avantajele acesteia, indeplinita potrivit legii anterior incheierii contractului de mediere, mediatorul nu poate pretinde onorariu”, lasand astfel libertate mediatorilor sa solicite o taxa pentru eliberarea procesului verbal privind participarea la sedinta de informare, actuala modificare adusa de OUG 4/2013 prevede: „Serviciile prestate (…) sunt gratuite, neputandu-se percepe onorarii, taxe sau orice alte sume, indiferent de titlul cu care s-ar putea solicita”.

Share on FacebookTweet about this on TwitterShare on Google+Share on LinkedInEmail this to someonePrint this page