Articole Etichetate: inadmisibilitate

Clauze abuzive pe calea contestatiei la executare?

In luna noiembrie a anului trecut, Curtea de Justitie a Uniunii Europene a emis o Ordonanta, in cauza C-75/19 MF împotriva BNP Paribas Personal Finance SA Paris Sucursala Bucuresti si Secapital Sàrl, prin care arata ca Directiva 93/13/CEE a Consiliului privind clauzele abuzive in contracte incheiate cu consumatorii trebuie interpretata in sensul ca:

”se opune unei norme de drept national in temeiul careia un consumator care a incheiat un contract de credit cu o institutie de credit si impotriva caruia acest profesionist a inceput o procedura de executare silita este decazut din dreptul de a invoca existenta unei clauze abuzive pentru a contesta procedura mentionata dupa expirarea unui termen de 15 zile de la comunicarea primelor acte ale acestei proceduri, chiar daca acest consumator are la dispozitie, in temeiul dreptului national, o actiune in justitie in scopul constatarii existentei unor clauze abuzive a carei introducere nu este supusa niciunui termen, dar a carei solutie nu produce efecte asupra celei care rezulta din procedura de executare silita si care ii poate fi impusa consumatorului inainte de solutionarea actiunii in constatarea existentei unor clauze abuzive.”

Ce inseamna acest lucru pe intelesul tuturor? Inseamna ca, in opinia CJUE, un consumator aflat in procedura de executare silita in baza unui contract de credit, poate ORICAND sa supuna instantei de judecata investita cu solutionarea unei contestatii la executare motive privind caracterul abuziv al unor clauze din contractul de credit, fara a i se putea opune o eventuala exceptie de tardivitate pentru nerespectarea termenului de 15 zile prevazut de legea romana pentru formularea unei contestatii la executare.

Interesant este faptul ca aceasta interpretare se afla intr-o vadita contradictie cu prevederile procesuale nationale in materia executarii silite, Codul de procedura civila prevazand atat un termen clar pentru formularea unei contestatii la executare (termenul de 15 zile de la art. 715 C.pr.civ.) cat si inadmisibilitatea invocarii criticilor privitoare la clauzele abuzive pe calea contestatiei la executare (inadmisibilitate prevazuta la art. 713 alin. 2 teza finala C.pr.civ. unde se prevede ca motivele de fapt si de drept privitoare la fondul dreptului pot fi invocate pe calea contestatiei la executare doar daca legea nu prevede o alta cale procesuala pentru desfiintarea acelui titlu – in cazul de fata, contractul de credit – , inclusiv o actiune de drept comun).

De precizat este faptul ca, in cadrul procedurii intrebarilor preliminare, raspunsul Curtii de Justitie nu ia forma unui simplu aviz, ci a unei hotarari sau a unei ordonante motivate. Instanta nationala destinatara este tinuta de interpretarea data atunci cand solutioneaza litigiul aflat pe rolul sau. Hotararea Curtii de Justitie este in aceeasi masura obligatorie pentru celelalte instante nationale sesizate cu o problema identica.

In aceste conditii, fireste, toata lumea se intreaba ce solutii vor fi pronuntate in acele cauze in care contestatorul procedeaza potrivit interpretarii CJUE (prin formularea unei contestatii la executare in care invoca si motive privitoare la clauzele abuzive, oricand in cursul executarii silite). In mod firesc, tinand cont de obligativitatea respectarii interpretarii europene, solutia ar trebui sa fie una de respingere a unei eventuale exceptii de tardivitate ori inadmisibilitate invocate de creditor.

Concluzie scurta, daca va aflati intr-o executare silita si ati ratat termenul de 15 zile pentru formularea unei contestatii si nici nu ati deschis o actiune de drept comun pe Lg. 193/2000 (clauze abuzive), Ordonanta CJUE va deschide calea formularii unei contestatii la executare chiar si la acest moment.

Sedinta de informare privind medierea poate fi efectuata si de avocat

Dupa cum probabil marea majoritate a dvs. cunoasteti, incepand cu data de 1 august 2013, in anumite materii, respectiv:

a) in domeniul protectiei consumatorilor, cand consumatorul invoca existenta unui prejudiciu ca urmare a achizitionarii unui produs sau unui serviciu defectuos, a nerespectarii clauzelor contractuale ori garantiilor acordate, a existentei unor clauze abuzive cuprinse in contractele incheiate intre consumatori si operatorii economici ori a incalcarii altor drepturi prevazute in legislatia nationala sau a Uniunii Europene in domeniul protectiei consumatorilor;
b) in materia dreptului familiei, in situatiile prevazute la art. 64;
c) in domeniul litigiilor privind posesia, granituirea, stramutarea de hotare, precum si in orice alte litigii care privesc raporturile de vecinatate;
d) in domeniul raspunderii profesionale in care poate fi angajata raspunderea profesionala, respectiv cauzele de malpraxis, in masura in care prin legi speciale nu este prevazuta o alta procedura;
e) in litigiile de munca izvorate din incheierea, executarea si incetarea contractelor individuale de munca;
f) in litigiile civile a caror valoare este sub 50.000 lei, cu exceptia litigiilor in care s-a pronuntat o hotarare executorie de deschidere a procedurii de insolventa, a actiunilor referitoare la Registrul Comertului si a cazurilor in care partile aleg sa recurga la procedurile prevazute la art. 999-1018 din Codul de procedura civila;
g) in cazul infractiunilor pentru care actiunea penala se pune in miscare la plangerea prealabila a persoanei vatamate si impacarea partilor inlatura raspunderea penala, dupa formularea plangerii, daca faptuitorul este cunoscut sau a fost identificat, cu conditia ca victima sa isi exprime consimtamantul de a participa la sedinta de informare impreuna cu faptuitorul:

legea sanctioneaza cu inadmisibilitatea actiunile introduse in instanta fara parcurgerea unei proceduri prealabile ce consta in informarea cu privire la posibilitatea solutionarii diferendelor pe calea medierii.

O noutate in acest domeniu a fost adusa de Legea nr. 214/2013 pentru aprobarea OUG 4/2013 privind modificarea Legii nr. 76/2012 pentru punerea in aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedura civila, precum si pentru modificarea si completarea unor acte normative conexe, lege publicata in Monitorul Oficial, Partea I nr. 388 din 28 iunie 2013.

Mai exact, conform art. 2 alin. 1 indice 3 din forma noii Legi a medierii, „efectuarea procedurii de informare asupra avantajelor medierii poate fi realizata de catre judecator, procuror, consilier juridic, avocat, notar, caz in care aceasta se atesta in scris”.

De asemenea, in art. 2 alin. 1 indice 4 se intareste si se detaliaza notiunea de gratuitate a aceste proceduri de informare. Daca anterior se prevedea doar : „Pentru activitatea de informare si consiliere a partilor cu privire la procedura medierii si avantajele acesteia, indeplinita potrivit legii anterior incheierii contractului de mediere, mediatorul nu poate pretinde onorariu”, lasand astfel libertate mediatorilor sa solicite o taxa pentru eliberarea procesului verbal privind participarea la sedinta de informare, actuala modificare adusa de OUG 4/2013 prevede: „Serviciile prestate (…) sunt gratuite, neputandu-se percepe onorarii, taxe sau orice alte sume, indiferent de titlul cu care s-ar putea solicita”.